Conținutul poeziilor poetului Daniel Chereji subliniază menirea omului în Univers într-un limbaj accesibil şi atractiv. Poeziile sunt captivante prin sugestia metaforei care solicită atenția cititorului, incitându-l să-i descopere profunzimile prin naturaleţea limbajului. Ceea ce dă putere textului însă, este Duhul lui Dumnezeu şi angajarea poetului aflat într-o relație autentică cu Divinitatea. Autorul nu formulează nişte răspunsuri absolute în cartea sa, ci doar deschide mintea cititorului la întrebările pe care le are. Versurile poetului Daniel Chereji nu transfigurează realitatea, ci dimpotrivă, o surprinde, o nuanţează, o detaliază. Sufletul poetului este asemenea unui seismograf care surprinde toate frământările zilei şi ale spiritului şi apoi prelucrează datele în lumina Cuvântului sfânt într-o diagnoză atentă, profundă şi sugestivă. Prin fiecare poezie, autorul ne invită în laboratorul sufletului său, unde face câte un popas pentru a-şi exprima dorul nestins după veşnicie. Limbajul artistic îşi păstrează de asemenea coordonatele, iar naturalețea, spontaneitatea şi simplitatea sunt câteva trăsături ce îşi pun amprenta asupra poeziilor. Spiritul profund, înnobilat cu virtuți emoționale, conferă versurilor frumuseţe şi culoare. Poetul rămâne fidel profesiunii sale de credință, iar poezia este o expresie a voinței nestăvilite de a transmite mesajul divin pe orice cale ce poartă semnul esteticii. El întâmpină lumina Cuvântului fără alunecare în exces lingvistic, reuşind să lase drum liber mesajului, evitând ermetismul ideilor. Gândul său e mereu în căutarea frumosului, a expresiei celei mai potrivite, fiind mereu atent şi poate chiar dornic de a sculpta chiar şi în piatră dacă este cazul, mesajul divin. Efortul, sacrificiul creației este răspunsul la care ființa s-a dăruit idealului său, iar versurile devin o explorare în adâncurile ființei, acolo unde zac ascunse comorile sufleteşti. (Eva Corpaș)
