Atinge, Doamne, iar ființa mea săracă Să gust din nou sublimul Tău fior Spre-a nu uita că îmi eşti Tată Ce, Necuprins, în inimă-mi cobori. Atinge ochii trişti să vadă bine Ce necredința niciodată nu poate zări Şi îmbătat de drag să Te slujesc pe Tine, Căci viața căpătată nu vreau a irosi. Atinge-mi mintea cu izvorul veşnic De sfânt Cuvânt descoperit în dar Căci nu-mi doresc destin vremelnic, Ci moştenirea raiului ce nu are hotar. Atinge, Doamne, duhul fără râvnă Ce lâncezeşte leneş şi lipsit de zel Ca nu cumva perfizi duşmani la pândă Să calce în picioare ce e născut din cer. Atinge-mi inima să bată cât mai tare Cum până niciodată astăzi n-a ştiut Ca semn măreţ de-adâncă devotare Că m-ai dorit când alții nu m-au vrut. Atinge mersul meu stingher pe cale În pas domol şi parcă-împleticit Să calc vârtos pe urma umbrei Tale Cu duh înviorat ce nu stă obosit. Atinge-mi viața cu puterea Ta cerească Să nu rămân răpus prin jalnicul pustiu, Ci întărit de Duhul credința să îmi crească Până în cer cu Tine, pe totdeauna fiu.
Pleacă cerurile, Doamne, şi coboară-Te! Atinge munții, ca să fumege! (Psalmi 144:5)
| Specificații |
| Copertă: Flexibilă |
