"Lacrima răscumpărării", cu un total de 98 de poezii deosebite, este cel de-al doilea volum al Emiliei Gligor apărut la editura Isaharus, primul fiind
Comori deschise.
Cred că nu aș fi înțeles niciodată cu adevărat iubirea, dacă Cel Preaînalt nu alegea să vină printre muritori. Cu o smerenie adâncă a luat trup de om, ce urma să și ducă planul salvator la o deplină împlinire, orchestrat în detaliu de Dumnezeu. Avea să schimbe cursul vieții omenești, să restabilească pierduta armonie între Cer și pământ, între Dumnezeu și om, între Olar și lut, între Creator și-a Sa lucrare, să rupă blestemul morții veșnice și să răscumpere odată pentru totdeauna pe acel ce era plămădit după Chipul Său, însă datorită păcatului a ajuns înstrăinat de Dumnezeu. Acea dragoste copleșitoare, pură, cu esență divină, aducea hotărârea Celui Veșnic să aleagă drumul printre noi. Noi, cei atât de vremelnici, murdăriți și sfâșiați de păcat, noi cei ce eram captivi în lanțurile plumbuite ale neputințelor noastre, noi cei dedați la moarte având o sentință definitivă, pentru noi cei nevrednici, s-a găsit Unul Vrednic, să ia întreaga vină a păcatului nostru, asupra Lui. Astfel prin Isus Hristos, Mielul neprihănit, a răsărit Lumina, oferindu-ni-se şansa de-a trăi bucuria răscumpărării. Prin moartea Sa, a fost cu putință să se facă reabilitarea ființei noastre zdrobite, ce era supusă biciului necruțător al păcatului. El și-a arătat profund iubirea față de fiecare dintre noi, fără excepție și ceea ce dorește este să ajungem la potențialul nostru cel mai înalt așa cum L-a stabilit de la început. Dumnezeu vrea să experimentăm acea cunoaștere a caracterului Său și apoi să dobândim bucuria dorinței de-a Îi urma exemplul.
„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos." (Tit 2:11-13)
Exemplul dragostei Lui, ne îndeamnă și pe noi la sacrificiu și chiar dacă acest drum nu pare atât de accesibil sau facil, prin credința puternic ancorată în Dumnezeu, vom avea biruință și vom transmite mai departe din mireasma dragostei Sale. Astfel, cel care a primit acest dar al iubirii prin răscumpărare, iertat și cu sufletul mântuit, va căuta negreșit să-l facă de cunoscut și altora, ca și ei să ajungă la cunoștința harului Său, implicându-se astfel la lărgirea Împărăției lui Dumnezeu.
S-a întrupat iubirea
S-a întrupat iubirea, lăsându-și slava Sa
Și chip de Prunc luat-a, pentru a ne salva
În straiele smerite, o pildă ne dădea
Căci dragostea de oameni, deplin Îl copleșea
S-a întrupat iubirea, speranță aducând
Iertare, vindecare, robia ridicând
Prințul păcii noastre, nu cu regesc veșmânt
Dar c-o menire sacră, salvând acest pământ
S-a întrupat iubirea, printre cei muritori
S-aducă nemurirea, pentru-ai Săi slujitori
Din bezna cea mai deasă, lumina a răsărit
O veste minunată, din ceruri a sosit
S-a întrupat iubirea, e Fiul cel trimis
După Cuvânt profetic, blestemul a învins
E-a noastră mântuire, e El, Emanuel
E Regele vieții, Sfântul lui Israel
S-a întrupat iubirea, având un scop precis
Căci și-a urmat destinul, exact cum a fost scris
Deplină ascultare de Tatăl a avut
Ducând la-ndeplinire, planul ce s-a făcut
Ce har avem să fim chemați, la mântuire
Și să răspundem Glasului, cu dăruire
Să nu respingem cu indiferență, dragostea de Tată
Căci nu știm când, la ușa inimii, o să mai bată
Să ne deschidem inima, ca ieslea cea smerită
Venirea Lui să fie, veșnic sărbătorită
Iar bucuria aceasta, oricine s-o zărească
Căci nu e împlinire, decât să Îl primească
Îți mulțumim că ai venit, o, scump Mântuitor
Căci pacea Tu ne-ai oferit, iubite Salvator
Te adorăm, cu îngeri mii, al nostru Împărat
Căci sărbătoare ai adus, fii binecuvântat!