Imparatul Solomon, avand pace in jur, si-a investit viata in zidirea Casei Domnului, in zidirea caselor lui (palatul de vara si de iarna), si in zidirea caselor slujitorilor lui, toate lucrari grandioase, dar a avut si ragazul necesar pentru a-si pune „inima sa afle cuvinte placute”, adica sa scrie cantari si carti de intelepciune, doua dintre carti si o singura cantare, dar nu oricare, ci „Cantarea Cantarilor”, fiind cuprinse in Cartea Cartilor, in vescicul Cuvant al Lui Dumnezeu. Necunoscand celelalte o mie de cantari ale lui Solomon, nu-l putem judeca decat dupa valoarea celei pe care o stim si care este o capodopera a literaturii univerasle, o revelatie vrednica de Dumnezeul care este Dragoste.
Sufletul rascumparat, asemenea lui Solomon, are pace de jur imprejur, Dumnezeu nu-l mai osandeste, nici el insusi nu se mai osandeste, (ci doar se pocaieste daca e nevoie), iar starea de pace este favorabila „zidirii” si „creatiei” spre slava Lui Dumnezeu, de fapt creatia fiind un mijloc de inchinare, de manifestare a dragostei pentru Dumnezeul minunat, precum in inegalabilul poem „Cantarea Cantarilor”. La fel ca Solomon, care a ajuns imparat la o varsta frageda, la varsta de 16 ani fratele Niculita Moldoveanu s-a predat Domnului si a dobandit pacea cu „Dumnezeu” si „pacea Lui Dumnezeu care intrece orice pricepere.” De asemenea, chiar de la aceasta varsta, Dumnezu l-a chemat in Lucrarea Sa, inzestrandu-l pentru aceasta cu daruri potrivite, cu harul compozitiei muzicale, al poeziei, al scrisului cu har duhovnicesc.
Contine un numar de 410 cantari, cu note muzicale.
| Specificații |
| Copertă: Cartonată |
