Cea de-a doua carte a Cronicilor o continuă pe prima fără nicio tranziție, în manuscrisele ebraice aceste două cărți fiind cuprinse într-una singură. Aceeași remarcă am făcut și în legătură cu 2 Împărați, când m-am referit la împărțirile artificiale care nu fac parte din Cuvântul inspirat. De fapt, relatarea din Cronici este continuă până la sfârșitul domniei lui Solomon (2 Cronici 10), iar daca este să căutăm o diviziune morală a subiectului, aceasta poate fi introdus abia în capitolul 11. Să ne amintim aici de un adevăr menționat deja de atâtea ori în prima carte, anume că, în Cronici, Dumnezeu ne prezintă simbolic o imagine a planurilor Sale cu privire la împărăția lui Hristos, planuri prefigurate în istoria lui David și a lui Solomon. Solomon însuși simbolizează domnia viitoare a înțelepciunii și a păcii, care vă fi inaugurată prin venirea Domnului. De aceea, după cum am semnalat când am privit istoria lui David din 1 Cronici, nici în prezentarea domniei lui Solomon din 2 Cronici nu ne vor fi prezentate greșelile împăratului; chiar dacă le vom căuta cu cea mai mare atenție, nu putem descoperi nici cea mai mică aluzie la ele. În cartea precedentă am văzut cum Solomon a fost așezat pe tronul tatălui său înainte de a se sui pe propriul său tron. Aceste două poziții ne vorbesc despre împărăția cerească a lui Hristos din prezent și despre împărăția Lui pamântească din viitor. Relatarea care ne stă înainte ne va prezenta împărăția pământească și de aceea nu vom vedea, că în cartea împărați, un suveran sub responsabilitate și supus greșelii, ci imaginea cea mai apropiată de perfecțiune a unei guvernări a înțelepciunii și păcii, sub administrarea împăratului planurilor lui Dumnezeu.
Număr de pagini: 142
| Specificații |
| Copertă: Flexibilă |
