Spre deosebire de Eclesiastul, caracterul general al cărții Cântarea Cântării este foarte frapant. De la început la sfârșit, Eclesiastul vorbește despre deșertăciunea creaturii, pe când Cântarea vorbește despre suficiența Preaiubitului. În Eclesiastul, autorul caută în lume, de la un capăt al ei la altul, în toate comorile ei de înțelepciune, de plăceri și de bogății; dar în toate acestea nu găsește niciun obiect care să-i împlinească inima. „Totul este deșertăciune, da, deșertăciunea deșertăciunilor!” Ce contrast în Cântarea Cântărilor! Obiectul care împlinește inima este găsit! Acel Obiect nu este făptura, ci Iubitul. Un pasaj din Evanghelia sfântului Ioan ne prezintă perfect contrastul: Ioan 4:13, 14. Eclesiastul este întruchiparea primei părți a acestor versete: „Oricui va bea din apa aceasta, îi va fi iarăși sete”; Cântarea Cântărilor reprezintă ultima parte: „Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete”. Dragostea Lui este mai bună decât vinul, decât bogățiile, decât comorile, decât toate lucrurile.
| Specificații |
| Copertă: Flexibilă |
