Scopul principal al Cronicilor se va contura clar pe măsură ce vom înainta în studiul nostru, însă este necesar să insistăm asupra lui chiar de la început. Cronicile ne prezintă istoria împăraților lui luda, adică a familiei lui David, în timp ce în Împărați avem istoria suveranilor care au domnit peste Israel. În Împărati, pâna la captivitatea celor zece seminții, nu ne sunt relatate faptele împăraților lui luda decât tangențial, în măsura în care se leagă de împărăția lui Israel; iar apoi, odată ce istoria celor zece seminții s-a încheiat prin deportare, relatarea prezintă exclusiv cariera ultimilor suverani ai lui luda. Dar remarca cea mai importantă pentru a înțelege Cronicile este în legătură cu planurile lui Dumnezeu și trebuie să facem câteva observații pe această temă. Cuvântul îl privește pe om sub două aspecte: cel al responsabilității și cel potrivit poziției pe care o are în planurile lui Dumnezeu, adică în planurile Sale eterne, de dinainte de timp, înainte să fi intervenit vreo responsabilitate. Vechiul Testament cuprinde istoria omului sub responsabilitate, scrisă de Dumnezeu Însuși. Această istorie arată că omul nu s-a ridicat niciodată la înălțimea cerințelor lui Dumnezeu și, din cădere în cădere, el a ajuns în final la cruce, unde L-a pironit pe Fiul lui Dumnezeu. Omul și-a încheiat istoria printr-o revoltă manifestată împotriva Aceluia care venise pentru a-i mântui. Dar, pe aceeași cruce, Dumnezeu, de partea Sa, a pus capăt istoriei omului în starea lui naturală. Acolo El a pus asupra Fiului Său toată responsabilitatea noastră, făcându-L păcat în locul nostru, pentru că astfel planurile Sale de har față de noi să se poată împlini în mod deplin. Astfel, prin moartea lui Hristos, planurile lui Dumnezeu au fost revelate (taina voii Lui, ascunsă în El de dinainte de timp).
Număr de pagini: 112
| Specificații |
| Copertă: Flexibilă |
