Tit - studiu asupra Epistolei către Tit

0 opinii / Scrie o opinie

  • Pret: 15,00 lei

  • Cod produs: 004156
  • Stoc: În stoc furnizor
  • Acest produs are un termen de livrare de 3 - 5 zile lucrătoare
  • Autor:  Henri Rossier
Adaugă la favorite
Descriere

S-a făcut în mod corect observația că întâia Epistolă către Timotei și Epistola către Tit își trag caracterul din misiunile pe care apostolul Pavel le-a încredințat celor doi delegați și însoțitori ai săi în lucrare. Timotei trebuia să vegheze asupra învățăturii sănătoase (1 Timotei 1.3,4), iar Tit, asupra ordinii din casa lui Dumnezeu. (Tit 1.5). Vom avea ocazia să reluăm și să explicăm în mod detaliat toate aceste versete; dar, înainte de a le aborda, este necesar să facem o observație: în vremurile pe care le trăim, este deosebit de important să insistăm asupra marelui adevăr cu privire la faptul că practica vieții creștine nu poate fi despărțită de învățătura sănătoasă. Într-adevăr, în zilele noastre se pretinde tot mai mult că este posibil a-i îndruma pe creștini pentru a aduce roadă după voia lui Dumnezeu, în ciuda învățăturilor nesănătoase care alterează sau ruinează uneori adevărurile cele mai de seamă ale creștinismului. Se discreditează Sfânta Scriptură - singura și desăvârșita (infailibila) deținătoare a acestor adevăruri. A-i lua vieții creștine temelia ei absolută, care este Cuvântul inspirat, înseamnă a uita că nu există roade fără pomul care să le producă. A-l socoti pe omul căzut capabil, fără revelație, de a produce prin el însuși roade pentru Dumnezeu înseamnă a uita că un pom rău nu va aduce niciodată roade bune. A face din Cuvântul lui Dumnezeu doar o călăuză dotată cu o moralitate superioară, dar aflată sub influența erorilor și a prejudecăților diverșilor săi autori înseamnă a uita că un pom bun, dacă este lipsit de seva care îl hrănește, prin jupuirea scoarței lui, este incapabil de a produce o recoltă bună sau chiar să dea cât de cât vreun rod. Legătura intimă dintre învățătură și viața practică se regăsește la fiecare pas în Scriptură. Psalmul 119 ne arată că numai prin Cuvântul lui Dumnezeu cărarea celui drept este trasată și luminată. Fără învățătura Scripturii, credinciosul mărturisește că era ca „o oaie pierdută”. Cele două epistole către Timotei sunt pline de acest adevăr. În 2 Timotei 3.16, Scripturile inspirate de Dumnezeu sunt acelea care ne învață și ne instruiesc cu privire la dreptatea practică, în toată purtarea noastră. Capitolul 2 din epistola noastră ar fi de ajuns, el singur, pentru a ne convinge de acest important adevăr, fără a fi nevoie să mai apelăm la nenumărate astfel de exemple în toată Scriptura. Totuși, să nu uităm că cel credincios, chiar dacă are o deplină încredere în autoritatea absolută a Cuvântului scris, se va bucura de savoarea vieții sale practice doar în măsura în care se va hrăni din Scripturi, va rămâne în contact cu ele și se va supune învățăturii lor.

Având în vedere că acum de vom ocupa numai de Epistola către Tit, nu vom insista asupra contrastelor dintre cele două epistole și nici asupra lucrurilor care le deosebesc. Pe parcursul acestui studiu ne vom mărginii mai degrabă la a prezenta punctele de legătură dintre cele două epistole, cu scopul de a contribui, atât cât vom putea, la explicarea acestui important subiect. Epistola către Tit, ca și întâia Epistolă către Timotei, deși insistă asupra doctrinei sau învățăturii sfinților (termenul grecesc este același pentru ambele cuvinte), prezentând-o în opoziție cu doctrina falșilor învățători, pune totuși accentul în mod deosebit pe adevărurile fundamentale ale creștinismului. Epistola scoate în evidență roadele acestor adevăruri în viața practică a credincioșilor, astfel încât casa lui Dumnezeu să poată fi caracterizată  de o frumoasă rânduială și de o armonie deplină între toți membrii ei. Învățătura sănătoasă cuprinde toate principiile divine care ne sunt expuse în cele trei pasaje esențiale ale acestei epistole. Găsim, într-adevăr:

1. În primul dintre aceste pasaje (Tit 1:1-4), învățătura creștinismului, rezumată în marile adevăruri care îl caracterizează.

2. în al doilea pasaj (Tit 2:11-14), esența creștinismului, exprimată de această dată nu prin adevărurile sale caracteristice, ci prin realizarea sa practică, în umblarea și în purtarea noastră.

3. În sfârșit, al treilea pasaj (Tit 3:4-7), ne învață despre lucrarea lui Dumnezeu în noi și despre mijloacele de care El s-a folosit pentru a ne aduce la El și pentru a ne dobândi mântuirea.

Număr de pagini: 76

Mai mult
Produse asemănătoare
Produse de același autor