• Omul: Sălașul lui Dumnezeu

Omul: Sălașul lui Dumnezeu

  • 12.00 lei


  

Descriere produs

Cu mult timp in urma am decis ca prefer sa cunosc adevarul decat sa fiu fericit in ignoranta. Daca nu pot avea si adevarul si fericirea, vreau adevarul. in cer vom avea mult timp sa fim fericiti.

Oricine il cauta pe Dumnezeu ca pe un mijloc de a ajunge la scopurile dorite nu il va gasi. Dumnezeul maret, Creatorul cerului si al pamantului, nu va fi una din multele comori, nici macar cea mai mare dintre ele. El va fi totul in toate sau nu va fi nimic. Dumnezeu nu Se va lasa folosit. Mila si harul Lui sunt infinite si intelegerea Lui rabdatoare este peste masura de mare, dar nu ii va ajuta pe oameni in alergarea lor egoista dupa un castig personal.

Oh, Dumnezeule, da-mi trei rani. Raneste-ma cu un sentiment al propriei mele pacatosenii. Raneste-ma cu compasiune pentru lume si raneste-ma cu o dragoste pentru Tine care ma va face sa urmaresc si sa explorez mereu, sa caut si sa gasesc mereu.

Vechea cruce este un simbol al mortii. Ea sustine sfarsitul aspru si violent al fiintei umane. Omul din vremurile romane care si-a luat crucea si a inceput sa parcurga drumul si-a luat deja la revedere de la prietenii lui. El nu avea sa se mai intoarca inapoi. Pleca pentru a i se pune capat. Crucea nu a facut niciun compromis, nu a modificat nimic, nu a crutat nimic; ea a ucis tot ce este in om, in mod complet si definitiv. Nu a incercat sa fie in relatii bune cu victima ei. A lovit crud si dur si, atunci cand si-a terminat treaba, omul nu mai exista.

Noua cruce nu ucide pacatosul, ci il redirectioneaza. il angreneaza intr-un mod mai curat si mai incantator de viata si ii cruta respectul de sine. Celui care se afirma ii spune: „Vino si afirma-te pentru Hristos”. Celui egoist ii spune: „Vino si lauda-te in Domnul”. Celui care cauta senzatii tari ii spune: „Vino si bucura-te de fiorul partasiei crestine”. Mesajul crestin este inclinat in directia modei actuale pentru a-l face acceptabil pentru public.

In majoritatea bisericilor evanghelice acum este un obicei obisnuit sa oferi oamenilor, mai ales celor tineri un maxim de distractie si un minim de instruire serioasa. in majoritatea locurilor este aproape imposibil sa faci pe cineva sa vina la o intalnire unde singura atractie este Dumnezeu. Singura concluzie pe care o poate trage cineva este ca pretinsii copii ai lui Dumnezeu sunt plictisiti de El, deoarece ei trebuie ademeniti la o intalnire cu o bomboana pe bat care ia forma filmelor religioase, a jocurilor si a gustarilor.

Aceasta a influentat intreaga structura a vietii bisericii si a adus la viata un nou tip arhitectural de biserica, prevazut sa gazduiasca vitelul de aur.

Orice obiectie adusa celor care duc mai departe crestinismul vitelului de aur actual este intampinata cu un raspuns triumfator: „Dar ii castigam!” Sunt castigati pentru ce? Pentru adevarata ucenicie? Pentru purtarea crucii? Pentru renuntarea la sine? Pentru separarea de lume? Pentru rastignirea firii? Pentru trairea in sfintenie? Pentru nobletea caracterului? Pentru dispretuirea comorilor lumii? Pentru autodisciplina dura? Pentru dragostea fata de Dumnezeu? Pentru dedicarea totala fata de Hristos? Bineinteles, raspunsul la toate aceste intrebari este nu.

Neocrestinii din zilele noastre au adoptat un nou decalog, primele cuvinte din el fiind „sa nu ai alta parere”, si un nou set de fericiri care incep asa: „Ferice de cei care tolereaza totul, pentru ca ei nu vor fi responsabili de nimic.” Acum se accepta sa vorbesti despre diferentele religioase in public cu conditia ca nimeni sa nu incerce sa il converteasca pe cel de langa el sau sa sublinieze greselile din credinta sa. Scopul acestor discutii nu este de a privi in fata adevarul, ci de a descoperi cum gandesc adeptii unei alte religii si, astfel, sa beneficiem de pe urma perspectivelor lor asa cum speram sa o faca si ei.

A cauta sa fii prieten cu cei care nu vor sa fie prietenii lui Hristos inseamna sa fii un tradator al Domnului nostru. intunericul si lumina nu pot fi aduse impreuna niciodata prin discutii. Unele lucruri nu sunt negociabile.

Amintiti va intotdeauna urmatorul lucru: nu poti purta o cruce impreuna cu altcineva. Chiar daca un om este inconjurat de o multime mare de oameni, crucea sa este numai a lui si purtarea ei il separa. Societatea este impotriva lui, altfel nu ar mai avea nicio cruce. Nimeni nu este prieten cu omul care poarta o cruce. „Atunci toti ucenicii L-au parasit si au fugit”.

Singuratatea crestinului apare in urma faptului ca el umbla cu Dumnezeu intr-o lume lipsita de evlavie, o umblare care deseori trebuie sa il indeparteze de partasia crestinilor buni, la fel ca si de cea a lumii neregenerate. Instinctele lui date de Dumnezeu striga dupa tovarasia cu alti oameni la fel ca el, oameni care ii pot intelege dorintele, aspiratiile, cufundarea lui in dragostea lui Hristos, si deoarece in cercul lui de prieteni sunt atat de putini cei care impartasesc experientele lui interioare, este fortat sa umble singur.

Omul cu adevarat spiritual este, intr-adevar, un fel de ciudatenie. El nu traieste pentru sine, ci ca sa promoveze interesele Altuia. Cauta sa ii convinga pe oameni sa dea totul Domnului sau si nu cere nimic, nicio parte pentru el. Lui ii face placere nu sa fie onorat, ci sa il vada pe Mantuitorul lui glorificat in ochii oamenilor. Bucuria lui este de a-L vedea pe Domnul sau inaltat si el sa fie neglijat. Gaseste putini oameni care sunt dispusi sa vorbeasca despre obiectul suprem al interesului sau, de aceea el este, deseori, tacut, trecut cu vederea in mijlocul galagiei facute de discutiile religioase. Din aceasta cauza este recunoscut ca fiind obtuz si prea serios. Astfel, este evitat si prapastia dintre el si societate se largeste. El cauta prieteni ale caror straie sa le poata identifica dupa mirosul de mir, de aloe si de casie din palatele de fildes, si fie ca gaseste cativa, fie ca nu gaseste niciunul, pastreaza aceste lucruri in inima lui, asa cum odinioara a facut si Maria.

Slabiciunea atat de multor crestini moderni este ca se simt ca acasa in aceasta lume. in efortul lor de a trai o viata linistita, s-au „ajustat” societatii neregenerate, si-au pierdut caracterul de pelerin si au devenit o parte esentiala chiar a ordinii morale impotriva careia au fost trimisi sa protesteze. Lumea ii recunoaste si ii accepta pentru ceea ce sunt. Acesta este cel mai trist lucru care poate fi spus despre ei. Ei nu sunt singuri, dar nici sfinti nu sunt.

Ce spun clientii despre Omul: Sălașul lui Dumnezeu

Spune-ţi opinia

Autentifică-te sau Înregistrează un cont nou pentru a putea scrie o opinie

Produse asemănătoare