„Nu este niciun pom bun care să facă rod rău, şi nici un pom rău care să facă rod bun” (Luca 7:43).
Pomul bun - poezie extrasa din volumul „Triumful vieții”:
1. Îmi cântă roua-n frunze de cu zori
Și mă răsfaţă soarele amiezii,
Amurgul mă îmbracă în culori
Iar noaptea-mi pune-n ram privighetori
Să cânt cu ele-n marginea livezii.
2. Am trunchiul viguros, bine fixat
De rădăcini adânci, către izvoare,
Coroana mea este smarald curat
Cu verdele-i de soare sărutat,
Dar rodul, rodul cum e, Grădinare?
3. Pot să hrănesc drumeţul ostenit
Cu roadele din ramuri, rumenite?
Sunt dulci? Sunt hrănitoare? De dorit?
Și rostul pentru care-am fost sădit
Mi-l împlinesc cu cele oferite?
4. Sunt întrebări la care mă-nfior
Și îmi zbârleşte scoarţa echivocul
Știind că numai pomul roditor
Are speranţă pentru viitor,
Pe celălalt îmbrăţişându-l … focul.
5. De-aceea cu evlavie mă-nchin
Cu trunchiul la pământ, şi-n rugăciune
Eu Te implor, o, Grădinar divin,
Pune în trunchiul meu de sevă plin
Altoi de dragoste şi fapte bune.
6. Să-mi plec cu dragoste spre trecător
Crengile verzi cu rod râzând în soare,
Nu doar frumos, ci bun şi hrănitor,
Și în zăduful zilei fără nor
Să îi ofer o oază de răcoare.
7. Atunci voi şti că nu-s doar un copac,
Decor ivit pe verdele câmpiei,
Ci pomul bun prin tot ceea ce fac,
Sunt pomul Grădinarului pe plac
Sădit pentru Grădina veşniciei.
Număr de pagini: 153
