Eram copil, si-atata bucurie
Ma insotea pe calea spre Hristos.
Aveam fiorul sfant de nostalgie,
Cand mici poveri ma apasau in jos.
In primaveri treceam prin lunci, zavoaie,
Si canturi ascultam de ciocarlii.
Vedeam seninul cald, chiar si pe ploaie,
Cantam patruns de sfinte melodii.
Dar mai apoi, fiind pribeag prin lume
Am fost atras de amagiri mereu.
Crezand ca au si slava, si renume,
Mi-au stins cautarea dupa Dumnezeu.
Cautam mahnit adesea fericirea,
Si cand mi se parea ca o gaseam,
Eram mai trist, era nefericirea,
Dezamagit si frant, iar ramaneam.
Azi m-am intors, imi pare rau de anii,
Ce i-am pierdut si nu i-am folosit.
Imi plang trecutul‚ Doamne-ti cer iertare,
Primeste-ma din drumul ratacit.
Mai da-mi, o, Doamne, iar divinul cantec,
Ce ma-nsotea cand eu eram umil.
Mai da-mi seninul anilor, cei fragezi,
Ca si atunci cand eu… eram copil.
- din poezia Eram copil
Simion Buzduga – slujitor, compozitor, poet – este licentiat atat in muzica, cat si in teologie. In prezent este profesor de religie si muzica bisericeasca. A publicat antologia de cantari „Cantati lui Dumnezeu”, volumul de poezii Crinii noului pamant si lucrarea Inchinarea si lauda, in acord cu Sfanta Scriptura. A obtinut locul intai – premiul „Logos 2016” – pentru poezie clasica in cadrul concursului de poezie cu tema „Sensul Vietii”.
