Fiindcă de la Tatăl e-a noastră obârșie,
Iar comuniunea sacră cu El s-a întrerupt,
E visul omenirii reluarea părtășiei,
A legăturii frânte de omul vechi corupt.
Și-așa tânjind de dorul apartenenței Sale,
A marelui Părinte și-a liniștirii-n El,
Într-una dintre zile m-am întâlnit pe cale
Cu însuși Adevărul – Isus Emanuel.
M-am aruncat în fața-I cu-adâncă-nfiorare
Și, copleșit de pace, pios m-am închinat.
Am aruncat din spate cumplita apăsare
Și-am plâns de bucurie când m-a eliberat.
Ca pe Tabor, odată, trăiam clipe divine,
Doream să nu mai treacă, mi se părea un vis.
Mi-am răstignit dur eul ce a tronat în mine
Și I-am cedat Lui locul, când ușa I-am deschis.
El, blând, atunci, în sfeșnic mi-a reaprins sfințirea
Și pâinile cinării pe masă mi le-a pus.
Prin Duhul transformării mi-a înnoit gândirea
Și o făptură nouă, deodată, s-a născut.
În duhul meu, în sfânta, puterea Sa cerească
A pus sceptrul domniei de Salvator și Domn,
A pus și-n vas din mană – mâncarea Sa regească,
Și voia Sa slăvită ca sacru etalon.
Și când, ca Mare-Preot, prin sângele stropirii,
Mi-a șters deplin păcatul, am izbucnit din plin:
Sunt înfiat! Sunt fiul Părintelui iubirii,
Familiei regale de-acuma aparțin!
(din poezia Înfiat de Rege)
Simion Buzduga – slujitor, compozitor, poet – este licenţiat atât în muzică, cât și în teologie. În prezent este profesor de religie și muzică bisericească. A publicat antologia de cântări „Cântaţi lui Dumnezeu”, volumul de poezii Crinii noului pământ și lucrarea Închinarea și lauda, în acord cu Sfânta Scriptură. A obţinut locul întâi – premiul „Logos 2016” – pentru poezie clasică în cadrul concursului de poezie cu tema „Sensul Vieţii”. SOLI DEO GLORIA!
