Cartea înțelepciunii lui Solomon

Cartea intelepciunii lui Solomon a fost scrisa in sec. I i.Hr., in limba greaca, si s‑a bucurat mult timp de reputatia de a fi cea mai interesanta carte din corpusul apocrif. Atat gandirea, cat si expresia se situeaza la un nivel inalt; cugetarea este a unui scriitor patruns de un puternic spirit religios, unul care a simtit apasarea si tulburarea vietii si a suferintei si care totusi a rezistat ispitei de a abandona - asa cum au facut multi dintre coreligionarii sai - credinta sa ancestrala intr-un Dumnezeu al dreptatii. Limbajul este viguros si constructia simpla; impresia ca autorul era foarte familiar cu literatura si filozofia Greciei este cu atat mai puternica cu cat cartea este studiata mai mult, si acesta nu e lipsit de curajul de a revizui unele dintre credintele traditionale ale religiei sale. Teologia Cartii Intelepciunii este alexandrina, o combinatie intre religia ebraica si filozofia greaca.

Cartea se imparte in trei sectiuni: prima sectiune a fost numita pe buna dreptate „cartea eshatologiei”; aceasta infatiseaza printr‑un viu contrast diversele destine care ii asteapta pe cei drepti si pe nelegiuitii care ii prigonesc. A doua sectiune este compusa dintr‑un panegiric al Intelepciunii, care da si numele cartii. Atractiile oferite de Intelepciune ca Fiinta cereasca isi gasesc expresia intr‑un limbaj ales si elocvent. In cea de-a treia sectiune intalnim o retrospectiva istorica a Israelului in Egipt si in pustie, intrerupta de o disertatie despre originea idolatriei si despre relele aduse de aceasta.