Și cine este aproapele meu?

Pilda samariteanului rămâne actuală și relevantă pentre relația creștinului cu semenii.

Lucrarea Și cine este aproapele meu? Repere biblice si dogmatice pentru o teologie a aproapelui, elaborată ca teză de doctorat, de către Nicolae Crețu, este rodul unei fructuoase investigații istorico-religioase, a unor studii și cercetări temeinice, realizate și susținute cu meticulozitate, rigoare și corectitudine științifică. Noutatea tezei constă în trecerea Pildei samariteanului și a conceptului de aproapele, prin marile perioade ale istoriei Bisericii, precum și, în lumina cerințelor lui Isus, trecerea conceptului de aproapele de la înțelesul public (învățătura rabinilor) la practica socială. Astfel, teza în sine reprezintă un început, dar și un accent important pus pe dezvoltarea individului în cadrul teologiei publice în vederea unui spațiu public mai bun. (Prof. univ. emerit dr. habil. Ioan-Gheorghe Rotaru, Facultatea de Teologie Pastorală Institutul Teologic Creștin după Evanghelie „Timotheus” din București)

Teza de doctorat a lui Nicolae Crețu este singura lucrare de anvergură care tratează acest subiect în teologia românească în ultimele decenii; prezentul studiu este important și acoperă, într-un fel, un vid bibliografic, el poate fi folosit nu doar în domeniul teologic, ci și în altele, precum cel social, psihologic sau istoric, deoarece misiologia creștină are nevoie de lucrări care să deschidă direcții misionare ce leagă domeniul de teme specifice spațiului public. În același timp este un răspuns firesc la întrebarea: cât de mult poate fi implicată Biserica în spațiul public-social? (Pr. prof. univ. dr. habil. Mihai Himcinschi, Facultatea de Teologie Ortodoxă Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia)

Această carte pornește de la întrebarea arzătoare: „Și cine este aproapele meu?” și demonstrează, cu rigoare academică și pasiune, că răspunsul Mântuitorului din Pilda bunului samaritean are menirea de a confrunta prejudecăți, de a răsturna obiceiuri și de a restaura demnitatea relațiilor interumane. Autorul propune o „teologie a aproapelui” ca ramură a teologiei publice, care mută accentul de la întrebare la acțiune. Ancorată în Scriptură și în Tradiția creștină, dar atentă la realitățile sociale contemporane, lucrarea oferă un cadru practic pentru milă, solidaritate și responsabilitate publică, exact ceea ce au nevoie comunitățile noastre pentru a trece de la discurs la vindecare autentică. (Prof. univ. dr. habil. Marcel V. Măcelaru, Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad)

Lucrarea lui Nicolae Crețu creează o legătura între Sfânta Scriptură, Tradiția bisericească, moralitatea și spiritualitatea socială. Analiza Pildei bunului samaritean este o bună ilustrare a spiritualității, cu relevanță în contemporaneitate, oferind o proiecție a ceea ce înseamnă atenția la celălalt, care, la rândul ei, ar putea ajuta la îmbogățirea relației noastre cu Dumnezeu. Lucrarea este una originală, remarcându-se prin maniera dialogică în care este condusă investigația, prin conversația dintre teologia istorică, cea biblică, dogmatică și practică. (Conf. univ. dr. habil. Daniel V. Oprean, Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad)