Doua mari si vesnice datorii – stau in fata noastra, a tuturor celor ce am fost alesi dupa planul lui Dumnezeu la o impreuna-lucrare cu El in vederea mantuirii noastre si a altora, in vederea ducerii Evangheliei pana la marginile pamantului si pana la sfarsitul vremilor: datoria de a nu uita trecutul, si datoria de a nu uita viitorul.
Cea dintai, datoria de a nu uita trecutul, de a privi mereu spre Inceput. Spre Biserica de la inceput, spre dragostea de la inceput. Da la inceputul Evangheliei. De la inceputul Bisericii. De la inceputul Lucrarii Sfinte in care ne-am nascut si din parintii trupesti si din cei sufletesti, ca sa dorim sa fim si sa facem si noi ca si ei.
Iar cea de-a doua datorie este de a nu uita viitorul. De a privi si de a ne ingriji mereu de soarta celor care vin dupa noi, pana la sfarsitul vremii noastre si a neamului nostru. Pana in Zilele Vesniciei…
Legatura noastra cu trecutul trebuie sa ne tina vie intre noi neintrerupt, viata si pilda inaintasilor nostri. Necontenita noastra grija trebuie sa fie de a nu ne departa cu nimic de la drumul credintei lor, de la pilda statorniciei lor, de la ravna dragostei lor fata de Dumnezeu. De la felul smerit si recunoscator al multumirii adusa de ei pentru biruintele si ajutorul pe care Dumnezeu le-a dat lor. De la ascultarea si evlavia lor fata de Hristos Mantuitorul nostru.
| Specificații |
| Copertă: Flexibilă |
