Ca simbol al desavarsirii divine in religia iudaica cifra sapte se vrea, si in acest caz, un mod indraznet de a-L zugravi pe „Dumnezeu cu noi": in Betleem, in Nazareth, in Ghetsimani sau pe Golgota, sau revenind a doua oara, pe norii cerului, pentru Biserica. Cartea de fata nu ar fi putut sa apara fara aportul substantial al fratelui Constantin Moisa care, in calitate de editor, mi-a facut o serie de propuneri si sugestii de bun augur pentru forma ei finala, contribuind, astfel, atat la o largire a orizontului meu poetic, cat si la o mai buna definire a stilului. Adresandu-i multumiri pe aceasta cale nutresc speranta ca bunul si fericitul nostru Mantuitor il va rasplati, intr-o zi, in glorie, cu acele cununi si pietre scumpe care nu isi pot gasi echivalentul in tot aurul si argintul lumii acesteia.
Poemele volumului „Dumnezeu este cu noi“ nu se constituie într-o rece creionare descriptivă, de un imagism searbăd, spălăcit. Pentru poet, Dumnezeu nu este inaccesibil oamenilor, ascuns în adâncimile de nepătruns ale Universului, departe de durerile lor, ci Acela despre care afirmă convingător:
Ce frumoasă-i, ce măreaţă
părtăşia cu Cristos!
Numai sfânta slavei Faţă
face traiul luminos.
(Pilde)
