George Rîurel Bălan, un om mare cu suflet de copil, scrie o poezie sensibilă, înrudită cu lumea lui Emil Gârleanu, George Coşbuc sau Adrian Păunescu, împănată însă cu accente proprii, foarte personale, de substanţă. Poetul curge precum un râu prin meandrele vieţii culegând stări, emoţii şi senzaţii, demne de a fi înglobate în versuri, uneori puternice, alteori jucăuşe, copilăreşti sau profunde, înţelepte, toate fixate în volumul său de debut, Un optimist incurabil pe timpul pandemiei. George Rîurel Bălan e ca un puhoi plin de vârtejuri şi tăceri, de vieţuitoare şi plante, de întrebări şi răspunsuri, mirări şi glisări. Fire curioasă, dornică de noi experienţe, pleacă de la profesia de fizician şi ajunge la cea de manager, ca să atingă apoi lumea Dreptului şi a Poeziei. Uriaş salt, uriaşă sete de cunoaştere! Pandemia poetului nu e de coronavirus, ci de sete existenţială. El este îmbolnăvit de viaţă şi optimism. Şi-a dat seama de asta la peste 50 de ani, dar e bine şi acum. De aceea s-a decis să-şi continuie scrisul început în tinereţe şi să publice. Îi dorim lui G.R. Bălan viaţă lungă, cu trăiri poetice şi curgeri metaforice, în onirice imagini ca în curând să ajungă unde şi-a propus: la mari realizări literar-istorice! (Emil Sauciuc regizor)
Poeziile din acest volum sunt crâmpeie din sufletul autorului care se aștern ca un râu de munte limpede, învolburat ce întâlnește în calea lui diverse obstacole însă continuă să își vadă de drum. La fel este sufletul poetului Rîurel: deschis, iubitor, inocent și limpede că îți vine să te scalzi în el pentru a te răcori. (Irina Gherghilescu autorul cărții “110 trepte de cunoaștere” și co-autor la cartea “Ce se întâmplă cu mine?”)
Rugăciune - poezie extrasă din volumul de poezii ”Un optimist incurabil în timpul pandemiei”
Trimite Doamne peste tara,
caci suntem toti in pribegie,
acum cand vine o urgie,
o mana, sa iesim afara.
Ca Moise noi am colindat,
fara sa stim unde ne duce
regimul cel fara de cruce,
c-asa a fost al nostru dat.
Ne iarta, Doamne, daca poti,
ca de prin scoli Te-am alungat
desi eram popor bogat,
dar ne-au legat la ochi pe toti!
Ne iarta si nu tine minte,
ca nici biserici n-am mai vrut,
la gestul nostru decazut,
de poti ierta, nu lua aminte!
Imparatia Ta sa vina,
sa fie tot ca la-nceput,
mai da-ne Doamne un minut
sa ne spalam cu toti de tina!
Si fa sa fie voia Ta
caci, in a Ta marinimie,
cum ai facut din un' o mie,
Tu raul fa-l a inceta!
Iti multumim, marit Parinte,
de toate cate-ai randuit,
ca taine Tu ne-ai daruit,
sa degustam din Cele Sfinte.
Iti multumim, Isuse Domn,
ca-n lume atunci Tu ai venit,
ne iarta ca Te-am prigonit,
amana-ne eternul somn!
