O lucrare de referință pentru înțelegerea „puterilor și stăpânirilor” menționate în Scriptură. Walter Wink a devenit un autor de neocolit atunci când se discută despre realitatea războiului spiritual, dar și despre natura răului. Deși scrie dintr-o perspectivă teologică liberală, contribuția sa este tratată cu seriozitate atât de către liberali, cât și de către conservatori. În Puterile acestui veac, Wink demască mitul violenței redemptive și propune calea nonviolenței asertive. Cu alte cuvinte, susține că majoritatea creștinilor s-au lăsat ademeniți să creadă că violența poate instaura dreptatea și pacea, în loc să se opună răului după modelul lui Hristos, care nu a stat pasiv, ci și-a asumat sacrificiul, denunțând totodată răul.
Cartea Puterile acestui veac, scrisă de Walter Wink, este una excepțională și deosebit importantă. Trebuie să tratăm cu toată seriozitatea teza lui potrivit căreia violența nu este niciodată redemptivă. Într-adevăr, Wink propune o nouă teologie, pentru un nou mileniu, iar dacă lumea va mai dura încă o mie de ani, avem nevoie să înțelegem această teologie. Nu este o carte a damnării, ci una a speranței. (Madeleine L’Engle)
Lectura cărții Puterile acestui veac mi-a fost de un real folos. Este un fel de rezumat al „Trilogiei Puterilor”, a lui Walter Wink… Pentru Wink, puterile nu sunt doar un rezultat al deciziilor și acțiunilor umane. Ci au o realitate ontologică ce nu poate fi redusă la umanitate – cu ideile și acțiunile sale. Acestea sunt sisteme malefice cu o realitate semi-autonomă… Ideea fundamentală este însă că pot fi înfrânte… Pentru Wink, războiul spiritual constă în acțiune socială care demască și prezintă puterile așa cum sunt în realitate – distructive în raport cu viața umană și non-umană. (Roger E. Olson)
Puterile acestui veac este o carte care poate ajuta cititorii să înțeleagă importanța puterilor pământești, forța și viclenia – demonice! – ale răului instituționalizat, atotprezența violenței care se recomandă ca redemptivă și promite pace și dreptate, dar și rolul pe care-l poate juca fiecare credincios – neapărat ancorat într-o comunitate de credință – prin acțiune și rugăciune, la stăvilirea idolatrizării puterii și a răului. (Teofil Stanciu)
