- N-o să te iert niciodată, m-ai auzit? Niciodată! Și, strângând la pieptul zguduit de suspine tot ce mai rămăsese din vechiul penar de lemn, pe care, până mai adineauri, un păun mov își desfășura, în toată splendoarea, coada, Liviu părărsi în fugă sala de clasă, trântind cu putere ușa, în urma lui...
