Povestea celui de al patrulea mag

Această povestire pătrunzătoare, scrisă în secolul al XIX-lea, explorează teme precum credința, sacrificiul și căutarea adevărului ilustrate în călătoria întreprinsă de Artaban, unul dintre magii mai puțin cunoscuți, care pornește în căutarea pruncului Mesia. Spre deosebire de călătoria celor trei magi care urmează steaua spre Betleem, călătoria lui Artaban pentru a-L găsi pe Regele născut de curând în țara iudeilor este marcată de obstacole, încercări și neașteptate ocazii în care să-și arate compasiunea. Deși nu reușește să ajungă la destinație la timp pentru a-L întâlni pe Rege, dedicarea statornică a lui Artaban de a le întinde celor din jur o mână de ajutor îl conduce spre o înțelegere profundă: adevărata închinare nu stă în ritual, ci în dragostea și slujirea semenilor. În cele din urmă, Artaban află că sacrificiile sale l-au apropiat tot mai mult de divin și au fost o reverberare a mesajului că, atunci când le slujim celor mai neînsemnați, de fapt Îl slujim pe Rege.

Henry van Dyke (1852–1933) a fost un autor american, profesor și pastor prezbiterian. Pe parcursul a peste două decenii, a fost profesor de literatură engleză la Princeton, dar și la Universitatea din Paris. În 1913, fostul său coleg de clasă, președintele Wilson, l-a numit ministru pentru relațiile diplomatice cu Țările de Jos și Luxemburg. Ca om al bisericii, Henry van Dyke a fost foarte marcat de marile sărbători ale creștinătății – Nașterea și Învierea lui Isus Cristos – ceea ce l-a îmboldit să scrie mai multe povestiri referitoare la acestea.