Chiar din prima clipă când sufletul se întâlneşte cu Domnul lisus Hristos, pentru el începe Veşnicia Fericită. Începutul vieţii cu Hristos este intrarea în Lumină şi în Frumuseţe. Faţa Domnului îşi răsfrânge strălucirea atât asupra sufletului care ia calea vieţii, cât şi asupra căii lui, până la Porţile Veşniciei, care se deschid în faţa sufletului care se apropie hotărât să intre şi să păşească spre acest fericit tărâm. Numele credinciosului este spus fericit de la început. Pentru că starea lui va continua să fie tot aşa, ori prin ce ar fi să treacă, mergând până la slava de la capăt. Ferice de acela care, auzind Glasul Domnului, îl crede şi-L urmează! Glasul Domnului, Cel atât de Puternic şi de Adevărat, despre care toată istoria lumii, văzută şi nevăzută, mărturiseşte necontenit. În vremea încercării credinciosul Domnului va şti să o privească pe aceasta ca pe o mare bucurie (Iacov 1:2-4). Iar în vremea bucuriei, va şti să o folosească din plin. Dând tot ce poate da, şi primind tot ce sporeşte binele. Spre folosul semenilor săi și a Domnului său (Ecles. 7:14). Numele credinciosului este “fericit”, pentru că în viaţa duhovnicească numele omului este denumirea stării lui. Starea lui de fericire a început din clipa când a rupt-o cu sfatul celor răi, cu oprirea pe calea celor păcătoşi şi cu aşezarea pe scaunul celor batjocoritori. Din chiar ieşirea din întuneric este intrarea în lumină şi din chiar ruperea de satana, începe îmbrăţişarea cu Hristos. Credinciosul este fericit, pentru că dragostea lui Dumnezeu şi dragostea frăţească în care trăieşte şi umblă îi umple mereu gândurile şi inima de tot ceea ce este înalt, curat, adevărat şi bun şi îl fereşte de tot ceea ce este primejdios, ispititor şi rău. Şi îl mângâie cu tot ce este vrednic, folositor şi cinstit.
