Operațiunea ultima șansă

„Mi-am consumat multă energie în Operaţiunea Ultima şansă. Atunci când am lansat această operaţiune, unică în lume, ştiam că nu va fi uşor, dar probabil nu am realizat ce obstacole formidabile aveam de trecut. Dezamăgirile, frustrările, mascaradele politice şi izolarea care au decurs din toate astea şi-au spus cuvântul. Dar nu mă voi opri până când nu se va face dreptate, oricât de puţină ar fi ea, pentru victimele Holocaustului. Nu le-am permis niciodată naziştilor pe care i-am vânat să-mi distrugă viaţa. Nu am făcut niciodată din această căutare o obsesie personală, concentrată pe indivizii pe care încercam să-i aduc în faţa justiţiei. De fapt, nu am simţit nimic altceva decât dispreţ faţă de ţintele mele. [...j Au comis crime înfiorătoare şi totuşi au scăpat până acum de justiţia umană - asta nu am fost niciodată dispus să accept. [...] Nu am vrut niciodată să fac singur dreptate. Am făcut ceea ce a trebuit să fac, cât de bine am putut. Credincios lui Simon Wiesenthal, nu am uitat de victimele Holocaustului. Am mers pe urmele criminalilor lor, dintre care mulţi ar fi putut şi ar fi trebuit să îşi petreacă ultimele zile din viaţă în puşcărie, dacă mai-marii ce deţin puterea politică şi cea juridică ar fi avut voinţa politică de a-i trimite în spatele gratiilor." (EFRAIL ZUROFF)