Eugene H. Merrill, în O Împărăție de preoți, O istorie a Israelului din Vechiul Testament, alcătuiește o istorie a Israelului antic din perspectiva relației de Legământ dintre Iahve și poporul Său. Legământul constituie cadrul teologic care conferă unitate și semnificație întregului parcurs istoric al Israelului, începând cu promisiunile făcute patriarhilor și continuând cu robia egipteană, Exodul, Legământul de la Sinai, colonizarea Canaanului, epoca judecătorilor, perioada monarhiei unite și divizate, exilul, încheierea acestuia și, în cele din urmă, restaurarea comunității iudaice și constituirea micii provincii Yehud, integrată în satrapia persană Eber-Nari („Dincolo de Râu”), în epoca persană. Totuși, această perspectivă teologică nu transformă lucrarea într-o simplă teologie a Vechiului Testament. Merrill insistă asupra caracterului factual al istoriei biblice și urmărește să reconstruiască trecutul Israelului prin metode istoriografice, utilizând în mod conjugat textul biblic, datele arheologice și documentele extrabiblice. Pentru el, caracterul de „istorie sacră” al Vechiului Testament nu anulează istoricitatea sa; dimpotrivă, mesajul teologic se întemeiază la modul absolut pe evenimente reale petrecute în timp și spațiu. Astfel, O Împărăție de preoți este în același timp o istorie propriu-zisă a Israelului antic și o istorie înțeleasă din prisma Legământului: o istorie în care evenimentul și interpretarea teologică sunt distincte, dar inseparabile.
