Noua ediție a celor mai cunoscute scrieri ale sfîntului Ignațiu de Loyola în limba română se dorește a fi simplă. Simplă ca format de redactare, simplă ca accesibilitate pentru cititor, adică ușor de (răs)citit și ușor de purtat: dacă se poate, în buzunarul de la inima ce se vrea astfel plăsmuită. O asemenea exigență nu rezultă din strategii de marketing, nici din magii oculte, ci din firescul întîlnirii dintre chibzuință și credință, ratio et revelatio. Într-adevăr, numai o carte simplă poate hrăni o inimă simplă, așa cum cere în dar psalmistul dornic să se apropie de Dumnezeu (Ps. 86). Pelerinul ignațian, asemenea celui rus de peste mări și țări și peste veacuri, știa deja acest lucru: rămas literalmente fără grai în fața Cuvîntului Întrupat, va deveni povestitor pentru cei de după el, reflectînd astfel deopotrivă două neputințe, una de a exprima inefabilul și alta de a ține pentru sine ce e menit pentru cît mai mulți. (Marius Taloș SJ)
Ignaţiu de Loyola (1491-1556) a fost în prima parte a vieţii cavaler în slujba viceregelui Navarrei. Grav rănit în timpul unui asediu la Pamplona (1521), este silit să stea vreme îndelungată în convalescenţă, timp în care trece prin schimbări spirituale profunde. Părăseşte cariera armelor iar, după ani petrecuţi în rugăciune şi asceză, precum şi după studii de teologie şi filosofie la Barcelona, Alcalá şi Paris, cavalerul transformat în pelerin înfiinţează Societatea lui îsus (1534). Ordinul iezuit este aprobat oficial în 1540 şi este cunoscut pînă astăzi nu doar prin genul aparte de spiritualitate, ci şi prin rolul său activ în misiuni, educaţie, dialogul dintre religii şi ecumenism. Scrierile lui Ignaţiu de Loyola fac obiectul a peste 20 de volume, publicate în Monumenta Ignatiana, printre ele distingîndu-se Istorisirea Pelerinului, autobiografia sa, şi Exerciţii spirituale, una dintre operele de căpătîi ale misticii apusene.
| Specificații |
| Copertă: Flexibilă |
