În ambientul mediteraneean, cultura greco-romană a căutat să stabilească în umanizarea zeilor Olimpului un raport cu divinul, care totuși nu implica persoana în integritatea sa spirituală și materială, dar identifica în figurile divine toate calitățile și defectele ființei umane, anulând orice formă posibilă de comuniune. Tradiția biblică, radical opusă, stabilește raportul special al fiecărui om cu Dumnezeu: „Dumnezeu l-a creat pe om după chipul său; după chipul lui Dumnezeu l-a creat” (Gn 1,27), punând în Dumnezeu cauza primă. Această mare axiomă stă la baza întrupării lui Dumnezeu cel Viu în Isus Cristos, drept cauză principală; înseamnă că Dumnezeu merge în întâmpinarea omului pentru a readuce creatura spre Creatorul său. (…) Cu aceste scurte gânduri, spunem bun-venit cărții dumneavoastră, care dă mărturie și de unitatea tot mai puternică dintre Sfintele noastre Biserici ale lui Dumnezeu, felicitându-vă și pentru efortul, nu facil, de a prezenta aceste concepte teologice în limba turcă, și care cu siguranță va contribui la o mai profundă cunoaștere între culturile și Credințele acestei țări, și, prin rugăciunile Maicii lui Dumnezeu și a tuturor Sfinților, vă îmbrățișăm transmițându-vă patriarhala și apostolica noastră binecuvântare. (Din prefața la ediția în limba turcă – Patriarhul de Constantinopol, Bartolomeu)
