Prima mea introducere la Epistola către Evrei a avut loc in anii adolescenţei ca şi tânăr creştin. Din nefericire, această primă introducere s-a dovedit a fi una din cele mai traumatice experiențe. În acea perioadă mergeam la o sală a misiunii din nord-estul Angliei şi duminică seara, împreună cu un grup de adolescenţi care frecventau serviciul, vizitam o zonă în Newcastle unde sute de oameni se adunau în aer liber pentru a-i asculta pe predicatori. Aceşti predicatori veneau de la Martorii lui Iehova, Mormoni, Comunişti şi mulţi dintre ascultători erau acolo doar pentru a se distra. Oricum, împreună cu prietenii mei susțineam un grup local de oameni evlavioşi, care în fiecare duminică seara predicau cu credincioşie evanghelia. De-a lungul săptămânilor şi lunilor, am ajuns să cunosc un număr destul de mare de asemenea vestitori credincioşi ai evangheliei. Unul dintre aceşti oameni cu care am devenit bine familiarizat într-o duminică seara părea să fie în adâncimile depresiei. L-am întrebat dacă era bolnav. ,,Nu", a spus el, ,,citeam în Epistola către Evrei şi am dat peste ceva ce indică în mod clar că, deoarece am păcătuit deliberat, nu mai este iertare, nici pocăinţă." Prietenul meu a deschis Biblia şi a întors la Evrei 10 cu verstul 26. Degetul lui a arătat către cuvintele „Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiți." Bietul om deprimat a privit la mine şi a spus ,,săptămâna trecută am păcătuit cu bună ştiinţă şi prin urmare acum trebuie să fiu condamnat şi pierdut pentru totdeauna." Am fost profund afectat să-l vad pe acest creştin, odată strălucitor, redus la o asemenea condiție deprimantă şi deznădăjduită. Mi-am pus încrederea în Mântuitorul la vârsta de 13 ani la o întâlnire a lui Billy Graham şi nu m-am îndoit nicio clipă că Dumnezeu m-a mântuit cu adevărat. Oricum, săptămâna următoare am fost conştient că am păcătuit şi am recunoscut că a fost un păcat deliberat. În următorul moment, m-am descoperit în încleştarea disperării deznădăjduite care l-a atacat şi pe prietenul meu la întâlnirea în aer liber. Timp de două sau trei zile am fost în adâncimile disperării dureroase.
Mai mult
