Diferit între ai mei. Meditații, Vol. 1

N-am avut nimic. N-am avut ce să-I ofer. Și totuși… a lăsat 99 și a venit după mine. Ce faci când o dragoste te sufocă? Când nu-ți mai găsești respirația sub greutatea unei iubiri pe care nu o meriți? Nu faci nimic. Pentru că nu ai cum. Dragostea Lui nu se câștigă, nu se cumpără, nu se negociază. Te găsește. Te prinde din interior și te frânge cu blândețe. Apoi reconstruiește ce n-a mai fost întreg de mult. Și atunci înțelegi că de când ești, ai mers greșit. Ai rănit. Ai fugit. Dar la prima întâlnire cu El, ești… iubit. Ce-am făcut ca să-L merit? Nimic. N-am cu ce să-L răsplătesc. Tot ce pot să spun e: El e bun. Cu mine. Cu tine. Cu noi. Cu toți. Și poate singurul lucru pe care-l pot face acum, e să spun mai departe povestea Lui.

"Pe Tudor îl știu de multă vreme. Prima dată am citit cartea mamei lui în care el era personajul principal. După ce a citit-o pe îndelete, s-a hotărât să scrie și el una, pe baza principiului ancestral că dacă vrei să citești o carte bună, o scrii tu însuți. Și nu e român cel ce n-a scris măcar o carte... Ceea ce am citit înainte de a mă hotărî să scriu rândurile de față, sunt un potop de gânduri personale adunate din ceea ce a studiat, a auzit și a meditat. Probabil că nu va lua premiul Nobel pentru literatură, dar aici sunt gândurile lui sincere, lucruri de care nu ne putem îndoi. Deocamdată de soț, tată dar mai ales slujitor a lui Dumnezeu, și se duce să vorbească despre El acolo unde puțini creștini dau buzna. Pe stradă și în pușcării. Când veți citi cartea veți înțelege și de ce preferă locurile acestea puțin umblate de sfinți. Când se va maturiza va scrie mai bine, așa că aveți răbdare cu el și mai ales dragostea pe care am văzut-o din plin în persoana lui bărbănoasă." (Vladimir Pustan)