”….Dumnezeul evreilor si al crestinilor din veacul intai n-a fost Dumnezeul “cladirilor”, nici al “caselor de rugaciune” si nici al “bisericilor sau catedralelor” in care sa intri imbracat ca la bal, ca la parada modei sau ca la audiente. Iehova nu ne-a lasat prada unei religii a locurilor sau a formelor, a chipurilor cioplite si a ritualurilor. Singurul loc in care Si-a “asezat” El simbolic prezenta a fost “Cortul intalnirii” si, mai tarziu, Templul, dar … tine minte ca in timp ce toate celelalte popoare se duceau “in Templu” sa se inchine zeului lor, Dumnezeu ne-a interzis noua acest lucru. In Cortul si in Templul evreiesc intrau numai preotii, nici acestia toti si nici acestia oricand …
Iehova a vrut ca sa ne fie un “Dumnezeu de aproape”, a carui “umbra sa ne fie “asezata pe mana dreapta”, Dumnezeul vietii noastre din afara Templului, Dumnezeul vietii de fiecare zi. Iehova ne-a poruncit sa nu-L inchidem inTemplu, ci sa vorbim despre El cu ai nostri “cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula (Deut. 6:7).
Iehova nu s-a jenat de hainele noastre “de acasa”. Doar la sarbatori ne-a cerut sa ne spalam si sa fim imbracati in straie curate. Evangheliile ni-L descopere pe Fiul gandind si comportandu-se asemenea Tatalui. “Slujbele lui divine”, predicile Lui, pildele Lui au fost desfasurate in universul intim si prafuit al vietii: pe malul apelor, in gradini, pe drum si in casele umile ale oamenilor. El nu si-a limitat activitatea la Ziua de Sabat sau la cladirile sinagogilor. Acestea nici nu i-au fost prea primitoare sau prietenoase … In Templu a intrat doar ca sa argumenteze si sa faca curatenie, sti tu de ce gunoaie …”
Număr de pagini: 311
