„Nici Toma nu a avut o posteritate linistita, exact ca Maria Magdalena. O reputatie de necredincios venita din scepticismul postmedieval, alegand pentru Toma ca imagine un magar, ca simbol al incapatanarii. Dar viata lui Toma nu se preteaza la interpretari teologice. Multi zic ca ea, credinta necesita confirmare prin experienta, dar Isus zice „Ferice de cei ce n-au vazut si au crezut." Pe de alta parte, altii spun ca aceea nu-i credinta adevarata daca vrea sa vada, dar Isus ii permite si parca il invita pe Toma sa-I cerceteze ranile, cum ne indeamna tot El sa cercetam Scripturile. Iar cand mori moarte de martir, nu are dreptul sa te numeasca necredincios cel ce n-a primit o palma sau o injuratura de mama pentru Hristos. Toma nu-i un sceptic necredincios, ci un credincios ranit. Duminica seara, atunci cand cei intorsi din Emaus au spus ca L-au intalnit pe Hristos, Toma nu era acolo. Lunea a zis ca el crede doar daca pipaie si peste o saptamana Hristos vine cu pieptul dezgolit si-l pofteste pe Toma sa-si implante degetul murdar in rana. Aici invatam cate ceva despre indoiala. Fontanelle zicea ca numai prostii nu au indoieli. Daca vrei sa vezi oameni plini de certitudini sa te duci la spitalul de nebuni. Avem dreptul la indoieli pentru ca ele sunt ca furnicile in pantalonii credintei, ne tin treji si in miscare. A fost o indoiala sincera. A cerut mai multe dovezi decat avea nevoie si a primit mai multe decat s-a asteptat. A fost o indoiala nepremeditata, pentru ca multi se balacesc in indoieli construite si inventate, ca sa aiba motiv sa nu creada. A fost o indoiala normala, atitudine omeneasca posibila si fara pagube uriase – daca nu ramane multa vreme in suflet. Cand ne gandim la Samson, il asociem cu o foarfeca, pe Iona cu balena, pe Noe cu barca, pe Zacheu cu vama, pe Rahav cu soseaua de centura, pe David cu Batseba, pe Toma cu necredinta. Dar toti acestia se pare ca au trecut pe unde a trecut Toma.
Cand ne indoim de viitor se numeste grija, cand ne indoim de persoane e suspiciune, cand ne indoim de noi insine se numeste complex de inferioritate, cand ne indoim de orice lucru se numeste cinism, cand ne indoim de ce vedem la televizor se numeste intelepciune. Indoiala le-a fost comuna in acea zi femeilor de la mormant, ucenicilor din Ierusalim, celor din Emaus. Indoiala nu-i opusul credintei, pentru ca opusul credintei e necredinta, care-i alegerea constienta de a nu crede. Indoiala coexista cu credinta: "Cred, Doamne, ajuta necredintei mele." Indoiala nu-i de neiertat. Ioan Botezatorul in temnita intreba pe Hristos daca El e Mesia sau vine altul dupa El (Matei 11:3), iar Hristos spune mai tarziu ca nu este cineva nascut din femeie mai mare ca Ioan Botezatorul (Matei11:11). La credinta se ajunge prin indoiala. Insusi Hristos a spus ca vor veni hristosi mincinosi si sa avem grija sa nu confundam credinta cu credulitatea. Credulitatea e credinta fara filtru, de aceea sa cercetam orice lucru si sa luam ce este bun.” (Vladimir Pustan)
| Specificații |
| Copertă: Flexibilă |
