Sionismul este, inca de la incepput si chiar din etimologia numelui sau, prins in dialectica vechiului si a noului, a originalului si a mimetismului, a restaurarii si a instaurarii, a repetitiei si a creatiei, a ordinii si a aventurii, a continuitatii si a rupturii, a particularului si a universalului. Sionismul merge mână în mână cu tradiția, dar nu o urmează până la capăt. În mod similar, el face parte din modernitate fără a obliga poporul evreu să urmeze calea pe care a trasat-o pentru evrei, abținându-se să facă din trecut tabula rasa. De aici acest echilibru între aspirația modernizatoare de a crea un Stat, o Cetate, o națiune și o înclinație restauratoare de a se reconecta cu Țara Făgăduinței și cu limba ebraică. Considerând sionismul ca find un proiect modern, este incontestabil faptul că s-a născut în urma emancipării și a Iluminismului, care au transformat viața politică, juridică, religioasă și culturală a evreilor europeni. Această proximitate nu este doar de ordin cronologic: între emancipare și sionism există o legătură naturală de rudenie, de inspirație, de limbaj, o circulație a semnificației; într-un cuvânt, o filiație.
| Specificații |
| Copertă: Flexibilă |
