Apocalipsa ne arată greșeala profundă pe care o fac cei care vorbesc despre răpirea Bisericii, de parcă toți creștinii, indiferent de erorile lor doctrinare și de neascultarea lor faptică, ar fi răpiți. Și asta, printr-o singură răpire. Apocalipsa confirmă faptul că răpirea de pe pământ a poporului ceresc al Domnului nu va începe până când nu se va încheia perioada harului și fiecare va fi tratat după faptele sale. Încă de la primele versete citim despre „biserici” și nu despre „biserică.” „Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru biserici” (Apocalipsa 1:4; 22:16). În ochii Fiului lui Dumnezeu, fiecare dintre cele șapte biserici are o atitudine spirituală diferită. De aceea, fiecare biserică este atenționată în mod diferit și primește promisiuni specifice. Mai mult decât atât, promisiunile nu îi sunt date credinciosului de rând, ci, în fiecare situație, ele îi sunt date celui biruitor. Introducerea de către Dumnezeu a principiului dreptății, atât în cer, cât și pe pământ, schimbă aproape totul.
Însă, la urmă, totul este har: „Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu” (Apocalipsa 21:3; 22:3). În aceasta își găsesc odihnă sufletele noastre, pe o temelie veșnică. „Nu va mai fi nimic vrednic de blestem!” Binecuvântat să fie Dumnezeu!
