Nelly își cunoaște tatăl doar ca pe un împătimit al băuturilor tari. Numai în clipa când acesta se întoarce la Dumnezeu pentru a fi eliberat, zilele întunecate ale micuței Nelly încep să se lumineze. Povestire publicată pentru prima dată în 1870.
„Era aproape de miezul noptii in prima duminica a Noului An. Bisericile si capelele fusesera inchise de vreo cateva ceasuri si nicio pravalie mai de soi nu fusese deschisa in timpul zilei. Atelierele si alte locuri de munca fusesera abandonate chiar si de muncitorii zi zilierii care isi castigau acolo traiul, de pe o zi pe alta, si nu stiau mai dinainte de unde aveau sa-si castige painea pentru ziua urmatoare. Toata lumea respecta acea zi in care nu se lucra si nici nu se facea negustorie; iar cine nesocotea acest lucru trebuia sa se fereasca de ochii oamenilor. Desi era aproape de miezul noptii pe strazile din cartierele mai joase ale orasului Liverpool nu era nici liniste, nici intuneric. In cartierele mai sarace, pe fiecare colt de strada pe care se putea circula in voie, se gaseasu carciumi, Inca deschise la aceea ora tarzie. Intr-un asemenea loc, fiecare dintre casele de la intersectie erau foarte bine iluminata; Strazile erau atat de bine iluminate, incat si un ac cazut pe pavajul din dale putea fi observat destul de usor. La fel de usor se vedeau si hainele zdrentaroase ale unei copile care statea in lumina puternica a celei mai cunoscute carciumi, Ea se sprijinea de stalpul unei lampi stradale. Fetita avea fata mica si slaba, dar frumoasa, exprimand un amestec de neliniste si fericire.”
| Specificații |
| Copertă: Flexibilă |
