Undeva în Transilvania

Undeva în Transilvania este un roman inspirat în întregime din fapte reale. Mirel Taloș reconstruiește, cu personaje memorabile, firescul conviețuirii dintre români și evrei în cele două localități salajene. Războiul și ocuparea Transilvaniei de Nord de către Ungaria bulversează o lume așezată și produce rupturi profunde, pe care autorul le descrie mai ales prin ochii unor copii. Prietenia dintre fetița română Măriuca și evreica Gittel este axul romanului, relația lor fiind permanent modelată de împrejurările istorice. În primăvara anului 1944, evreii din Sălaj sunt deportați la Auschwitz, iar romanul “Undeva în Transilvania” prezintă desfășurarea acestei operațiuni ca pe o smulgere din rădăcini a acestei comunități. Sunt scene de un dramatism tulburător. Romanul este o frântură din istoria evreilor ardeleni, o istorie tragic împărtășită cu vecinii lor.

Romanul lui Mirel Taloş „Undeva în Transilvania” se înscrie în marea literatură dedicată Holocaustului, iar locul este bine precizat – Şimleul Silvaniei, anul 1944, după îndepărtarea lui Horthy de la conducerea Ungariei. Despre Holocaust nu este uşor să scrii, o tragedie de asemenea proporţii, numită în ivrit Shoah, care înseamnă catastrofă, nu poate fi tratată simplist, este o temă care cere atenţie, o minimă cunoaştere a istoriei Europei din secolul al XX‑lea. Desigur, romanul poate fi citit fără nicio pregătire, talentul autorului fiind cunoscut de la primele pagini. Mai mult, istoria evreilor, iudaismul se fac simţite din primele rânduri. Autorul este familiarizat cu viaţa şi cultura evreilor, Martin Buber, filosoful care a dat mult gândirii secolului al XX‑lea, ne vine în întâmpinare de la început. Din curiozitate am citit şi ultimul rând din roman, înainte de a‑l parcurge cu atenţie. Ideea este că Dumnezeu există şi după Holocaust. Adorno nu era de aceeaşi părere. Primo Levi spunea că el nu poate descrie ororile prin care a trecut. Levi s‑a sinucis, după opinia celor care îl cunoşteau, în urma depresiei de care suferea. Dar supravieţuitorii cum au continuat să trăiască? Holocaustul nu poate fi uitat, ca şi marile crime din istorie. A nega oricare crimă este drumul ce duce la repetarea ei.