Sobele de teracotă ale copilăriei mele

O carte de memorii este complementară aceleia de istorie. Dincolo de nota subiectivă ce particularizează orice rememorare a faptelor vieții personale, amintirile reprezintă un alt gen de izvor privind evenimentele social-politice despre trecut. Elite Olshtain a ezitat îndelung să povestească cele întâmplate în copilăria ei la Cernăuți. I se părea că propria viață în timpul celui de-al doilea război mondial n-a fost una tragică, că n-avea termeni de comparație cu ororile cărora alții le-au supraviețuit și care cu adevărat merită a fi povestite. Totuși, după ce a confruntat amintirile cu faptele istorice, a înțeles de ce întâmplările din propria copilărie trebuie povestite. Așa s-a născut cartea Sobele de teracotă ale copilăriei. Povestea unei fetițe dintr-un orășel numit Cernăuți. E o relatare inedită a Holocaustului, una văzută prin ochii unui supraviețuitor rememorând viața de familie și relațiile sociale în contextul tragediei care confruntase în multiple feluri evreii din Cernăuți și din Bucovina. În prefața cărții, autoarea arată cât de important a fost faptul că a identificat corespondența dintre amintirile proprii și realitatea factuală: ”Orly, cea mai mică dintre fiicele mele, s-a dedicat cercetării evenimentelor privind povestea din acest volum. Eram constant surprinse de potrivirea perfectă dintre unele amintiri ale copilăriei și faptele reale.”