Secretara i-a anunțat prin interfon că sosise următoarea persoană programată. Myles Munroe s-a dus la ușă s-o întâmpine pe cea care până atunci nu fusese decât un nume în agendă. A intrat o tânără îngrijită, elegantă, s-a așezat și a izbucnit: „Nu mai pot. M-am săturat să fiu singură.” Spunea că îmbătrânește, că viața trece pe lângă ea, că poate e urâtă, că niciun bărbat n-o vrea. A încheiat cu o frază și mai grea: nu mai voia să trăiască. Autorul scrie că aceste cuvinte nu i se păreau deloc străine, pentru că le auzise de multe ori.
Răspunsul lui nu a fost o listă de locuri unde se găsește un partener. I-a vorbit despre „mitul singurătății”. Oamenii nu au o problemă cu celibatul, spune el, ci cu felul în care am învățat să definim a fi singur. Orice dicționar dă aceleași cuvinte: distinct, unic, complet. Întrebările lui sunt simple și incomode. Ți-ar plăcea să nu mai fii o persoană completă? Se pierde această identitate în ziua nunții? Apoi se întoarce la Geneza 2. Dumnezeu nu a spus „nu este bine ca omul să fie necăsătorit”. Adam era atât de întreg, încât nici nu știa că e singur, iar ideea unui partener a venit de la Dumnezeu, nu de la el.
De aici cartea merge în două direcții. Spre cei necăsătoriți, cărora le stă în cale presiunea familiei și a bisericii, și spre cei care au trecut printr-o despărțire. Munroe observă că divorțul e imposibil fără căsătorie și că, deci, căsătoria contează mai mult. Vorbește din experiența consilierii a mii de oameni. În unele dintre auditoriile lui, până la 60% dintre cei prezenți au trecut printr-un divorț sau vin dintr-o familie afectată de el. Trauma, pierderea și amărăciunea sunt aceleași pentru oricine a rupt o legătură apropiată: soți, abandonați, îndoliați, prieteni despărțiți.
Ce găsești în carte:
– Mitul singurătății (capitolul 1). Munroe nu confundă „singur” cu „singuratic”. Imaginea lui e un breloc: fiecare cheie e distinctă și întreagă, dar toate stau pe același inel. Dumnezeu i-a prezentat Eva lui Adam, iar Adam a ales. De aici autorul conchide că nici tu nu ești obligat să crezi că există o singură persoană „potrivită” între cinci miliarde.
– Dumnezeu vrea să fii singur(ă) (capitolul 2). Autorul arată cum pastori și congregații îi presează pe cei necăsătoriți să iasă din această stare înainte să fi ajuns cu adevărat întregi. Rezultatul, spune el, sunt căsnicii nefericite și divorțuri.
– O omletă este atât de bună pe cât sunt ouăle din care este făcută (capitolul 4). O relație valorează cât aportul fiecăruia, iar Munroe formulează asta direct: „Omleta este la fel de bună ca ouăle din care este făcută.”
– Cele șapte daruri pe care Dumnezeu le-a dat celor necăsătoriți și Pregătit(ă) pentru căsătorie (capitolele 6–7). Munroe susține că nimeni nu ar trebui să se căsătorească înainte de a fi pe deplin singur. Capitolul 6 le numără pe rând.
– Nu divorțul este problema (capitolul 10), urmat de Divorțul și Biblia, Istoria divorțului și Responsabilitatea soțului. Autorul mută întrebarea de la divorț la ceea ce îl precede și îl face posibil.
– Traumele divorțului (capitolul 15). Imaginea e brutală: un braț smuls din trup înseamnă durere, pierdere, cicatrice și un handicap care rămâne, iar sistemul nervos simte încă brațul acolo. Munroe avertizează împotriva „căsătoriei de consolare”. Povestește și despre o femeie bătută de soțul alcoolic, care îi spune: „Tot îmi este dor de el.” Descrie apoi trei traume: o inimă frântă, un duh zdrobit și un suflet îndurerat.
– Viața după divorț și separare (capitolul 18) și Jurnalul devoțional zilnic, o călătorie personală de 40 de zile. Aici autorul ajunge la vindecare. Despre ea spune că există întotdeauna, chiar și după o amputare.
Pentru cine este. Pentru cel care aude la fiecare nuntă și la fiecare slujbă aceeași întrebare, „și tu când?”, și vrea să știe ce spune Scriptura despre statutul lui. Pentru cel care se întreabă dacă se căsătorește din dorință sau din teama de singurătate. Pentru cel care iese dintr-o despărțire sau dintr-un divorț și caută un limbaj pentru ce simte, plus un jurnal de 40 de zile în care să-l pună pe hârtie.
| Specificații |
| Copertă: Flexibilă |