Rutină, putreziciune sau trezire

Scopul meu este să trezesc pe câţiva din somn. Stiu că este imposibil să-i trezesc pe toţi, dar sper să trezesc câţiva. Avem la dispoziţie o oră ca să ne pregătim pentru eternitate. Să eşuezi în a te pregăti este un act de nebunie morală. Dacă ţi se dă o zi în care să te pregăteşti, iar tu permiţi ca orice să împiedice pregătirea, aceasta este o nebunie de neiertat pentru oricine. Dacă suntem în rutină spirituală, nimic din această lume nu ar trebui să ne împiedice. Nimic din această lume nu e vrednic să facă aceasta. Dacă credem în veşnicie, dacă credem în Dumnezeu, dacă credem în viaţa veşnică a sufletului, atunci nimic nu este suficient de important ca să ne facă să comitem un asemenea act de nebunie morală. Unde sunt sfinţii model? Noi ar trebui să creştem printre noi sfinţi model, felul de creştini care să fie luaţi ca exemplu şi despre care să se spună: „Vreau să-i urmez pe aceşti bărbaţi şi pe aceste femei şi să fiu ca ei, aşa cum şi ei sunt ca Domnul lor.” Dar noi, pur şi simplu nu „producem” sfinţi în această generaţie. Majoritatea sunt exemple proaste pentru alţi creştini. Muncim din greu ca oamenii să se convertească şi avem pretenţia că facem lucrarea lui Dumnezeu. Apoi, după ce oamenii se convertesc şi ajung să ne cunoască, le suntem exemple proaste. Cred că acesta este un abuz în biserica lui Cristos. Continuăm să trecem prin acea perioadă în care Ioan 3:16 este singurul verset folosit de cineva. Domnul îi iubeşte pe toţi. Veniţi, veniţi, veniţi; toată lumea să se convertească. Aşa că oamenii vin, însă convertirile rămân ceva de dorit. În loc ca oamenii să se convertească la Împărăţia lui Dumnezeu, biserica s-a convertit la obiceiurile şi căile acelor oameni. Nu există nici o separare de lume. Părerile şi obiceiurile lumii intră în biserică.