Dreapta romaneasca traverseaza momente importante de clarificare doctrinara. Criza financiara ar parea ca trebuie rezolvata printr-o concentrare pe chestiuni strict pragmatice. Si totusi, exista tot mai multe referiri la relatia dintre liberalism, conservatorism, centrism si crestin-democratie. Se publica texte si luari de pozitie, apar carti, se lanseaza platforme. Dupa integrarea in Uniunea Europeana, dreapta a trebuit sa-si negocieze relatia cu mostenirea partidelor istorice renascute din cenusa dupa 1989, dar incapabile sa se ridice la inaltimea asteptarilor momentului. La fel de importanta ramane lamurirea identitatii de dreapta in raport cu memoria unui trecut indepartat, insa decisiv pentru configurarea istoriei romanesti in secolul XX: nationalismul etnicist al peroadei interbelice. Treptat, se configureaza o aderenta a unei clase de cetateni la valori care gasesc echilibrul intre traditie si modernitate.
Care este, insa, rolul religiei intr-un spatiu public, marcat de separatia constitutionala dintre Biserica si Stat, dar constient totusi de greutatea traditiilor spirituale care au precedat (sau poate chiar au incurajat) nasterea modernitatii? Chestiunea a fost aprig disputata in Franta lui Nicolas Sarkozy, reapare cu frecventa in Italia lui Benedict al XVI-lea, e relansata in Anglia arhiepiscopului Rowan Williams si ramane mereu prezenta in Polonia fratilor Kaczynsky. Chiar daca problema extremismului musulman nu se pune deloc la Bucuresti, e important sa stim cum anume se plaseaza dreapta romaneasca fata de principiul laicitatii deschise? Cu ce resurse de imaginatie si inteligenta abordeaza apologetii gandirii populare chestiuni delicate cum ar fi bioetica, multiculturalismul, educatia privata? Orice raspuns la o asemenea intrebare atarna de atitudinea dreptei fata de prezenta religiei in spatiul public.
„Mihail Neamțu face legătura între versantul creștin-democrat și cel conservator. Religia, demnitatea umană, familia, memoria, proprietatea sunt punctele pe care textele sale le adună într-un nou canon. Vocația polemică a teologului este pusă în serviciul unei credințe politice opuse, programatic, stângii culturale și intelectuale. „Reacționar” și incorect politic, Mihail Neamțu alege să apere centrul, în contra curentului.” (Ioan Stanomir)
„Cine stie ca libertatea e bunul suprem intelege ce poate insemna crestinismul.” (Nicolae STEINHARDT)
| Specificații |
| Copertă: Flexibilă |
