Poteci de suflet este, fară îndoială, chemarea unui drum dinspre sine către sine. Scrisă cu har şi cu multă sensibilitate, pare un experiment la persoana întâi. Autoarea te poartă prin locurile tainice ale sufletului, pe poteci bătătorite sau pe cărări neumblate, pe care iţi este teamă să păşeşti, ca in poveştile copilăriei... Şi, culmea, toate aceste drumuri duc intr-o singură direcţie... Acasă. Are un public ţintă - femeia. Din perspectiva acesta, cartea este un dar - o radiografie a propriului suflet, pentru a lumina potecile altor inimi. Şi încă ceva: Este bine să nu umbli singur pe potecile sufletului. Te poţi rătăci sau poţi ocoli sisific acelaşi munte al neputinţei. Autoarea a descoperit pe Cineva care are harta şi lumina... E bine să mergi cu El. E sigur. Mulţumim, Gianina, că ne-ai făcut cunoştinţă cu noi, dar, mai ales, mulţumim că ne-ai făcut cunoştinţă cu EL. (Adrian Neagu)
