„Dimineata urmatoare, se scula bucuroasa si, zarind-o pe matusa ei in gradina, iesi vijelios din casa si se repezi direct sa o sarute. Prima zi cu matusa ei trecuse foarte placut pentru Pollyanna. Garderoba i-a fost respectata cu atentie de domnisoara Polly, care ajunsese la concluzia ca trebuie schimbata in intregime si ca urma sa se ocupe si de educatia ei in ce priveste cititul, muzica si indeletnicirile gospodaresti. Unele lucruri i s-au parut bune Pollyannei, dar pentru altele nu avea niciun interes. Totul era o datorie pentru domnisoara Polly, fata de care trebuia sa se achite onorabil. Pollyanna nu intelegea de ce trebuia sa fie asa si-i zise: Tanti Polly, exista oare ceva care te multumeste fiindca iti implinesti toate aceste datorii? Domnisoara Polly incremenise la auzul acestor vorbe si striga: Sa nu fii obraznica, Pollyanna! Astfel, fetita urca in camera ei, fara sa priceapa cum nu poti fii multumita daca ti-ai facut datoria. In scurt timp, Pollyanna invata sa respecte programul stabilit de matusa ei, si aceasta a facut-o pe domnisoara Polly sa exclame cu oarecare admiratie: Ce fetita extraordinara! Dar cum in vecinatate nu erau copii cu care sa se joace, Pollyanna isi gasea de lucru prin apropiere, plimbandu-se pe strazi. Nu o data ii fu dat sa vada „omul”, dupa cum ii spunea ea: un barbat foarte serios, cu o fata palida, imbracat elegant, care se plimba totdeauna singur. Zadarnic a incercat Pollyanna sa intre in vorba cu el, barbatul s-a dovedit greu de convins sa converseze cu ea, dar nu s-a dat batuta.” (Fragment extras din cartea „Pollyanna”)
