Cuvântul Lidiei Răscol nu transfigurează, nici măcar nu oglindește realitatea, ci o deconspiră, o dă pe față. Accede, abil și aparent nevinovat, la realitatea din spatele măștilor, a vocii sociale, a costumului de duminică. La cele peste opt decenii de viață, Lidia Răscol a văzut multe, a cunoscut tot felul de oameni și de situații, a stat de vorbă cu ei, le-a cunoscut nevoile, aspirațiile, a intrat în casa lor, a stat la masă cu ei; așa a dobândit un excelent spirit al observației; știe cu cine are de-a face; vede, de la o poștă, omul cinstit, cu inima curată, care se încrede în Domnul; și tot așa îl vede și pe cel ce se dă drept altul... Sancționează, cu autoritatea morală pe care i-o dă vârsta și viața trăită în integritate, superficialitatea, falsa spiritualitate, ipocrizia, lenea...
Însă, fie că tonul Lidiei Răscol este administrativ, fie că este necruțător, in spatele sfaturilor dumneaei, simțim o inimă de mamă, care empatizează cu cel defavorizat, cu cel aflat în suferință, indiferent de forma pe care o ia aceasta, o dorință acută de a scuti, pe cei neîncercați, de greutățile vieții.
| Specificații |
| Copertă: Flexibilă |
