Înapoi la Cruce

Când Domnul Isus a fost crucificat, El nu doar a murit în locul păcătoșilor ca să deschidă pentru ei o cale vie spre Dumnezeu și ca să le facă parte de viața veșnică, ci i-a și dus pe păcătoși cu Sine la Cruce. Dacă efectul Crucii s-ar fi limitat la aspectul de substituire – adică s-ar fi limitat doar la ceea ce îi face pe păcătoși să nu piară, ci să aibă viața veșnică – atunci, mântuirea lui Dumnezeu ar fi fost incompletă. Cel care a crezut în Isus Cristos și a fost mântuit (Fapte 16:31), încă trăiește într-o lume plină de tentații, în care Satan este extrem de activ în a-i înșela pe oameni. Mai mult, natura păcătoasă dinlăuntrul credinciosului este adesea stârnită, așa că, în ciuda faptului că este mântuit, credinciosul descoperă că nu este în stare să învingă păcatul și să fie liber de acesta în lumea prezentă. Din acest motiv, lucrarea de mântuire are două aspecte: Domnul trebuie să îi salveze pe oameni de pedeapsa pentru păcat și, chiar mai important, să îi salveze de puterea păcatului. Prin faptul că a murit pe Cruce pentru păcătoși, El i-a salvat de sub pedeapsa pentru păcat, care este focul veșnic al iadului. Prin faptul că i-a dus cu Sine pe păcătoși la Cruce, El i-a eliberat de sub puterea păcatului – cu alte cuvinte, i-a eliberat de natura veche.