Ajunsă membră a serviciului de spionaj al Armatei I franceze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Marthe Cohn, pe atunci o copilă mignonă de 25 de ani, s-a luptat cu mult curaj să obțină informații importante despre mișcările trupelor naziste, strecurându-se în spatele liniilor inamice, chiar pe teritoriul Germaniei. În esență, această remarcabilă carte de memorii este povestea unui om obișnuit, devenit, în condiții excepționale, eroul de care țara sa avea nevoie. Frica nu țintuise locului. Cu fața în jos, în buruieni, m-am făcut una cu pamântul în timp ce grănicerii mărșăluiau la doar câțiva metri de mine. /.../ „O să fie clipe când va trebui să cauți adânc în tine că să găsești curaj", mi-a spus odată colonelul Bouvet. M-am gândit la Jacques și la curajul pe care-l arătase în fața torturii, la proces, apoi în fața plutonului de execuție. Mi-am adus aminte de Stephanie și de refuzul ei de a-i trăda pe țărani, la hotarârea ei de a ramâne în lagăr și de a-i ajuta pe ceilalți /.../. Ei bine, asta era marea mea încercare, botezul focului, iar eu nu eram deloc puternică. Cu hotarârea brusc retrezită, mi-am apucat valiza și m-am ridicat, netezindu-mi hainele. Înainte să mă pot răzgândi, mi-am impus să fac un pas și apoi un altul și să merg spre drum. Oricum era prea târziu să fug acum. Mergeam către grănicer în lumina tot mai slabă, cu mâna stângă încleștată pe mânerul valizei.
