Imitațiunea lui Cristos

Imitațiunea lui Cristos vorbeşte atît de frumos de la sine încît s-ar putea dispensa de orice prezentare. Cîteva cuvinte nu vor fi totuşi inutile, pentru a oferi cititorului nostru o cît de sumară orientare în fundalul istoric și sensul acestei opere, una din marile cărți ale umanității, floare a darurilor, distilînd unele dintre cele mai alese arome ale spiritualităţii creştine dintotdeauna. Apărută și circulată, iniţial, sub forma de copii manuscrise, puţin înainte de invenţia tiparului, în acel veac al XV-lea, - care grație descoperirii lui Gutenberg, avea sa revoluţioneze mijloacele comunicării si ale culturii scrise „Imitatio Christi” a beneficiat, îndată după ieşirea de sub teasc a primelor Biblii, de un număr atît de impresionant de ediţii, încît a ține socoteala lor ar însemna a înșirui cifre rivalizînd, poate, doar cu cele reflectînd nenumăratele reeditări ale Sfintelor Scripturi, în cele mai diverse limbi ale pămîntului. Într-adevar, foarte aproape de Biblie și Evanghelii, Imitațiunea lui Cristos se dovedește a fi dobîndit, de-a lungul epocilor, statutul unei cărți ce nu cunoaşte învechirea, rămînînd - de cinci veacuri încoace -, mereu proaspătă și la fel de actuală, în pofida trecerii timpului si a diversităţii ariilor în care și-a iradiat mesajul. A pune problema răspîndirii și circulaţiei Imitațiunii lui Cristos înseamnă, desigur, a pune problema tălmăcirilor de care s-a bucurat această carte de excepție, scrisă în latină, - într-o limba clară, viguroasă, de o mare transparență și substanţă. Primele traduceri, în mod semnificativ, n-au aşteptat apariţia tiparului, răspîndindu-se, cum spuneam, prin opera copiștilor, încă înainte de mijlocul secolului al XV-lea (în engleză, de pildă); o primă tălmăcire franceză imprimată (în fapt o adaptare) datează de la 1462. 

Thomas a Kempis s-a născut prin anii 1379-1380, în localitatea Kempen, din actualul land german Renania de Nord-Westfalia, în dieceza de Köln. Tatăl său, Ioan Haemerken, era meșteșugar, prelucrător de metale, iar mama sa era Gertrude Haemerken. Thomas avea un frate mai mare, Ioan. În 1395, a fost trimis la Deventer. A devenit un copist plin de talent. Mai târziu, a fost admis la mănăstirea Augustinienilor Sfânta Agnes de pe Munte de lângă Zwolle, aflată în nordul Țărilor de Jos, unde fratele său Ioan îl precedase. Thomas a fost hirotonit preot în 1413 și a devenit subabate de Windesheim, în 1429. La mănăstirea Sint-Agnietenberg bij Zwolle / Sfânta Agnes de pe Munte, de lângă Zwolle, Thomas a dus o viață liniștită și modestă, împărțindu-și timpul între exercițiile de devoțiune, scriere și copiere, educația și pregătirea novicilor. A copiat Biblia, în patru exemplare; dintre acestea, un exemplar este păstrat la Darmstadt, în cinci volume. Învățăturile sale erau foarte citite, iar lucrările sale abundă în citate biblice, îndeosebi din Noul Testament. Thomas a Kempis este autorul unui mare număr de scrieri spirituale, dintre care, cea mai cunoscută este Imitatio Christi (Urmarea lui Hristos / Imitațiunea lui Cristos). Această lucrare a avut o răspândire remarcabilă, în limba latină ori în traduceri, în lumea întreagă, mai ales după inventarea tiparului.