Spre deosebire de profeții Hagai și Zaharia, care ne precizează date cu privire la timpul scrierilor lor, Maleahi nu ne oferă astfel de detalii. Totuși, pare destul de sigur că a scris cam un secol mai târziu; prin urmare, cuvintele lui ne descoperă că slujirea celor doi profeți dinaintea lui nu produsese vreun efect semnificativ în mijlocul masei poporului aflat în țară. Pe măsură ce parcurgem această carte scurtă, vom observa că fiecare declarație pe care profetul trebuie să o facă - de obicei prin corectare - este respinsă. Poporul și liderii lui nu erau pregătiți să accepte vreo corecție - fiind satisfăcuți în totul de ei înșiși. Erau mulțumiți de ei înșiși, dar erau nemulțumiți de Dumnezeu. Prin urmare, când profetul face prima lui afirmație, „v-am iubit, zice Domnul", ei se revoltă dintr-odată. Multe necazuri îi loviseră pe iudeii aflați în Israel în acei ani, necazuri pe care Dumnezeu le îngăduise ca pe o pedeapsă, din cauza stării lor; aceste necazuri i-au indignat, deoarece ei le-au socotit ca fiind marcate de asprime și contrare dragostei. Prin urmare, au răspuns nemulțumiți, într-un mod lipsit de respect, întrebând: „În ce ne-ai iubit?" Răspunsul lui Dumnezeu la această reacție a lor a fost să le reamintească lucrările care caracterizaseră atitudinea și acțiunea Lui de început. El îl iubise pe lacov și îl urâse pe Esau. Rațiunea omenească nu va fi de acord cu acest lucru, câtă vreme lacov se dedase la metode necinstite și viclene, în timp ce Esau era un om destoinic. Însă dreptul de întâi născut, pe care el îl deținea și care, așa cum știm, stătea în legătură cu așteptarea venirii lui Mesia, însemna atât de puțin pentru Esau, încât el l-a vândut pe o farfurie de ciorbă, în timp ce, pentru lacov, acel drept prețuia foarte mult. Aceasta reprezintă probabil cea mai timpurie dovadă a faptului că testul pentru priceperea spirituală este reprezentat de ceea ce noi gândim despre Hristos.
Număr de pagini: 92
