Această carte este o istorie a „emancipării și drepturilor civile" ale evreilor. Ea analizează procesul complex și multivectorial prin care evreii și-au obţinut drepturile civile și politice și au ajuns în postura de a-şi putea exercita prerogativele de cetățeni. Deși cartea se concentrează asupra Europei, analizează și Africa de Nord, Orientul Mijlociu, Statele Unite și Israelul. Studiază tranziția începând de la instituțiile Evului Mediu târziu și modalitățile în care au fost obținute drepturile civile, restrângerile de drepturi, precum și perpetuarea formelor de discriminare statală şi non-statală şi, în unele cazuri, revocarea și apoi reinstaurarea drepturilor. Volumul de față este mai ales o istorie politică și legală cu accent pe procesele de obținere, exercitare, menţinere şi, în caz de pier- dere, redobândire a drepturilor, precum și pe tensiunea dintre legi și aplicarea lor. Lecţia pe care mulți evrei și istorici ai perioadei moderne a evreilor au învăţat-o din Holocaust a fost de a respinge emanciparea, acuzând-o ca vinovată și complice la Holocaust: au văzut nazismul doar din perspectiva sa antievreiască. Această viziune limitată i-a făcut să uite că [...]democrația a determinat emanciparea, distrugerea acesteia a fost condiția esențială pentru demolarea emancipării. Primul pas al Germaniei naziste către legislație rasistă, persecuție, deportare şi masacru a fost eradicarea democrației.
Emanciparea s-a aflat în centrul evenimentelor uriașe din secolul al XX-lea. Obiectivul principal al antisemitismului politic organizat a fost acela de a restricționa sau abroga emanciparea. Distrugerea emancipării de către nazişti a fost primul pas spre Holocaust. Inventarea sionismului şi înființarea Statului Israel au pornit de la eșecul mizerabil al emancipării în principiu și în practică. La sfârşitul secolului al XX-lea, evreii din Statele Unite și Israel s-au străduit să obțină egalitatea. Procesul durează și în prezent. Evreii de pretutindeni continuă să trăiască în epoca emancipării. Ne aflăm astăzi în secolul al XXI-lea, istoria nu s-a încheiat. Holocaustul și înființarea Statului Israel, evenimente de importanță monumentală, sunt parte integrantă a îndelungatei istorii a emancipării evreieşti. Au fost reacții la emancipare și, cu adevărat, derivate din evoluţia sa. În limbaj filozofic, au fost epifenomene. Emanciparea a fost și rămâne evenimentul principal.
