Copilul ca dar și responsabilitate

Dumnezeu a incredintat Mandatul Educatiei parintilor care indeplinindu-l „ca pentru Domnul” isi indeplinesc de fapt Mandatul Preotiei, asumandu-si crucea responsabilitatilor parentale in fiecare zi. Si atunci cele vremelnice, nebagate in seama si chiar saracacioase se convertesc in cele vesnice primind noi valente, nezarite de ochii omului carnal. Astfel, camera de zi, dormitorul si bucataria se transforma in ateliere si sali de clasa unde se invata deprinderi si lectii de viata privitoare la ceea ce este cu adevarat important, pregatindu-i pe copii sa inainteze impotriva valorilor culturii. Familia devine „Biserica mica” unde se recapituleaza zilnic liturghia extra muros integrandu-i pe copii in procesul sinergic de devenire intru asemanarea lui Hristos. Educatia continua fara pauze de-a lungul anilor, in belsug si in lipsuri, in zile cu soare, dar si in zile cu aprige furtuni cand strigam catre Acela care pare sa fi adormit la carma vietii noastre, cand prabusirea casei pare sa fie iminenta. Dar intr-un mod paradoxal, crizele si suferinta se transforma in „ferestre” prin care-L putem vedea pe Dumnezeu, intelegand mai bine felul Lui de a lucra si de a converti dificultatile in prilejuri de crestere si de invatare. Si atunci sufletul nostru se smereste profund in fata intelepciunii, a purtarii de grija si atotcunoasterii Tatalui care vegheaza. Nimic nu se intampla fara stirea Lui, iar cele ingaduite de Dumnezeu converg, intr-un mod stiut doar de El, spre binele celor ce-L iubesc. Peste stradania parintilor se suprapune harul. Totul este har…