Cetatea pâinii

Lucrarea de față izvorăște din suflet, o lucrare care nu a fost scrisă de dragul unei înșiruiri de informații, ci mai degrabă este o relatare care face parte din viața mea, viața soției mele și viața tuturor celor care trăiesc, au trăit, sau își au originile în Căianu Mare. În lucrarea de față ne-am propus să vorbim despre istoria și spiritualitatea bisericii penticostale din Căianu Mare. Ideea scrierii unei astfel de lucrări a venit în urma unui proiect inițiat de către căinarii plecați în străinătate. Pentru ei, Căianu Mare, a rămas un loc al vatrei, un loc de care le este legată inima, fapt pentru care au hotărât organizarea unei sărbători de trei zile acasă la Căianu Mare, cu toți cei care au văzut lumina zilei și a Evangheliei din aceste locuri, sau a căror părinți își au originile pe aceste meleaguri. Mulți dintre aceștia locuiesc în străinătate sau în țară, dar s-au întors pentru a depăna amintiri în satul de baștină. Într-un fel, lucrarea de față este strâns legată de lucrarea „Până aici Dumnezeu ne-a ajutat“ pe care am scris-o în urmă cu un an. Am putea spune că vine ca o completare a acestei prime lucrări despre istoria și spiritualitatea penticostală din zonă, dar și prin faptul că cele două biserici, din Căianu Mare și din Dobric, au fost foarte strâns legate până în 1990, dar nu numai.