Samuel L. Brengle
Nu există oameni mari sau mici în împărăţia lui Dumnezeu, ci doar credincioşi Lui şi necredincioşi Lui. - L.R. (1907-1994). Această biografie este preluată din cartea Ei L-au cunoscut pe Dumnezeul lor, Vol. I, şi este publicată aici cu permisiunea amabilă a lui Edwin şi Lillian Harvey & Hey. Cine s-ar fi gândit la aşa ceva! Tânărul Brengle, atât de ambiţios înainte, îngenunchiat pentru a lustrui 18 perechi de cizme! El, care a refuzat oferta de a predica la un amvon renumit într-o mare biserică metodistă dintr-un mare oraş american, acum îndeplinea această muncă umilă în barăcile de instruire din Londra ale Armatei Salvării. Lupta a fost aprigă, dar scurtă. Se întrebase dacă nu cumva toate avantajele educaţiei sale şi toate talentele personale erau aruncate la gunoi. Atunci Duhul Sfânt i-a adus în memorie pe Marele său Exemplu. „Dacă Isus a spălat picioarele ucenicilor, voi putea şi eu să lustruiesc cizmele cadeţilor!” a fost fericita concluzie. Şi astfel tânărul Brengle a acceptat bucuros metodele riguroase ale lui William Booth pentru instruirea soldaţilor Crucii şi, timp de aproape o jumătate de secol, avea să fie un specialist foarte folositor în promovarea unor idei profunde despre consacrare şi viaţă sfântă în cadrul sferei de influenţă a Armatei Salvării, care se întindea în toată lumea.
Samuel Logan Brengle s-a născut în Fredericksburg, Indiana, USA, ca fiu al lui William şi al Rebecăi Brengle, la 1 iunie 1860.
Pe cât a fost de mare ca predicator, tot atât a fost şi ca scriitor, şi prin aceasta memoria sa va dăinui cel mai mult. A scris numai opt cărţi, dar s-a estimat că cel puţin un milion de exemplare au fost tipărite în limba engleză şi, de asemenea, în alte limbi. „Ajutor pentru sfinţenie” ocupă un loc de cinste în acest domeniu şi a circulat în cercuri foarte largi, spre iluminarea spirituală a multor mii de cititori.
În anul 1931, comisarul Brengle s-a retras din serviciul activ al Armatei Salvării, cu toate că a continuat să accepte invitaţii pentru predică cel puţin încă doi ani. Înrăutăţirea sănătăţii şi întunecarea vederii sale au determinat o anumită limitare şi în cele din urmă, încetarea activităţii publice. Pe 16 mai 1936, Dumnezeu l-a chemat pe servul Său la Sine.